Era prima petrecere în aer liber de după furtună. Clanul Faïal se grăbise să nu i-o ia altcineva înainte. De la un timp, unele familii începuseră să organizeze distracțiile în interior, dar Faïal, casă veche și mereu bogată în Talente, păstra tradiția de a-și ține recepțiile în uriașele grădini pe care orice clan le avea în jurul casei. Să menții vremea plăcută pe tot parcursul unei petreceri în aer liber era o provocare pe care clanurile și-o asumaseră din cele mai vechi timpuri, deși aici, în oraș, cu Controlul Meteorologic la lucru, veghind, corectând și controlând, devenise mai mult o tradiție decât o demonstrație de putere.
     * LISTA EPISOADELOR
     – Ce idee! exclamă A Treia Mamă a clanului Bufin, sprijinindu-și cu mâna pântecele umflat și așezându-se mai comod în fotoliu.
      Un servitor veni cu o băutură răcoritoare și ea sorbi cu nesaț, apoi continuă:
      – Și eu, și Casilda ne-am certat rău cu Carina, atât de rău că am preferat să plecăm din clan, dar s-o omoare Casilda numai din atâta… Sigur, nu te-aș sfătui s-o întrebi pe ea, și-ar ieși rău din fire. Odată mi-a dat foc la rochia preferată… cu mine în ea. Ea e cu Focul, știi, și ăștia au un temperament! E drept, se repezi ea să-l liniștească pe Crane, eram amândouă copile, nu știa ce face. Carina a pus-o pe Jasmilla s-o ardă rău de tot pe braț, ca să se învețe minte. I-a rămas și-acum un semn.
      – Deci Jasmil…
      – Eu nu-s de acord să recurgi la foc ca să disciplinezi copiii, interveni Alonja, Prima Născătoare a clanului Paralt. Niciun copil de-al meu n-o să fie crescut așa. Le-am zis-o de când am negociat contractul de căsătorie: vă fac câți copii vreți, dar fără durități! Am avut parte de destule acasă… Și deci crezi că pe Carina a omorât-o cineva? Nu m-ar mira să fie așa, m-am gândit și eu la asta.
      – Și la cine v-ați gândit? apucă să termine o frază Illyan.
      Femeia clătină enigmatic din cap, legănându-și cerceii, cercuri mari de aur în interiorul cărora dansa câte o flăcăruie. Cerceii erau o demonstrație de forță, fiindcă un Talent minor nu putea menține aprinse două flăcări în permanență, fără să le scape de sub control dacă se concentra asupra altor lucruri.
      – Eu știu sigur că n-am omorât-o, chicoti Sondra Bufin. Mi-e mult mai bine aici decât în matriarhia Harald. Carina bea și țipa la toată lumea și mai erau și băieții ăia pe care îi aducea pe ascuns în camera ei. Era clar că unul dintre ei avea să-i facă felul. Mai mult ca sigur așa s-a întâmplat. Vai ce cald e, parcă nici n-a fost furtună. Căldura asta o să mă termine!
      Illyan trimise o mică adiere – strict de rangul unu – care să-i agite Sondrei dantelele rochiei verzi de gravidă și să-i răcorească obrazul îmbujorat.
      – Mulțumesc, scumpete! E minunat să ai Talent cu Vântul, mi-ar fi plăcut și mie. Casilda, ce faci, draga mea?
      Casilda, înaltă și uscățivă, cu părul împodobit cu flori albe, se opri lângă gravidă. Agita un evantai.
      – Bună, Sondra, Alonja. Illyan, frumosule, ce faci? zise ea ciupindu-l de obraz. Uite, mă topesc din picioare. Ați auzit că…
      – E păcat că nu mai avem voie să purtăm minicapcanele alea de vânt, ne mai răcoreau și pe noi, cei fără Talentul ăsta, zise Sondra. Cine s-ar fi gândit că moda o să dea clima orașului peste cap?! Auzi, lasă asta! Uite, Crane crede că pe Carina ar fi omorât-o cineva.
      Illyan se simțea amețit de puhoiul acela de vorbărie neîntreruptă. Se luptă să prindă un fir, să urmeze indicațiile trasate de Glorius, dar ideile i se destrămau înainte să se înfiripe.
      – Spuneam doar că e ciudat, zise el. Mai întâi se sinucide Jasmilla – care înțeleg că v-a fost soră de clan – apoi la nici o săptămână și matriarha ei. Ambele în același mod.
      – Ei, nu tocmai, zise Casilda. Eu mereu am zis că băutura o să fie moartea Carinei.
      Zâmbi în dosul evantaiului.
      – Cât despre Jasmilla… Ei bine, am luat alaltăieri cina cu cineva din Consiliul Pompierilor… nu pot să vă spun cu cine, dar credeți-mă că era o persoană importantă… și…
      Se opri și privi în jur cu un aer secretos. Celelalte femei stăteau cu privirea ațintită asupra buzelor ei.
      – Ei bine… mi-a spus că Jasmilla s-a sinucis din dragoste!
      Celelalte două scoaseră exclamații de uimire.
      – Ce? Coada aia de mătură, îndrăgostită de cineva? chicoti Sondra. Ce mai urmează acum, să plouă cu broaște?
      – Daaa, zise Casilda savurând momentul. În ziare nu s-a scris, fiindcă matriarhia ei a înăbușit scandalul, dar… Jasmilla a fost găsită moartă într-o casă de întâlniri din Groapă…
      – Nuu! chițăi Alonja.
      – Unde se vedea de doi ani cu un tinerel!
      – Și… se știe cine era el? întrebă Illyan.
      – Nu, cică venea după lăsarea serii. Ea era cea care închiria camera de fiecare dată. Pe un nume fals. Incredibil, dragă, ai fi crezut-o capabilă de așa ceva?
      Casilda se îndreptă de spate cu un aer satisfăcut. Celelalte o priviră cu un amestec de oroare și încântare. Întâlniri clandestine, o sinucidere din dragoste, totul purta parfumul păcatului suprem, monogamia.
      – Ei, normal că și-a găsit o consolare, zise Sondra. Ea a fost de mică mâna dreaptă a Carinei și nici n-a vrut să se mărite în afara clanului. Carina a silit-o. Probabil a fost nefericită acolo.
      – Draga mea, ești naivă. Probabil că alta era misiunea ei în clanul Bliss, zise Alonja, apoi se întrerupse aruncându-i lui Illyan o căutătură prudentă. Nu exclud, zău…
      Cele trei femei schimbară între ele o privire cunoscătoare. Illyan se pregăti să întrebe ceva, când o mână îl apucă de braț.
      – Ei, dragele mele, trebuie să vi-l răpesc pe Illyan, zise Mathinde Faïal, gazda. Illyan, fii o scumpete și salveaz-o pe Caresse de pisălogul ăla de Amias!
      În timp ce se îndepărta, o auzi pe Mathinde spunând:
      – Ați auzit? Marcias Harald vrea să devină matriarhul clanului!
      Interlocutoarele ei scoaseră exclamații de oroare.
      Illyan înaintă prin mulțime, simțindu-se privit. La fel ca el, alți tineri burlaci care refuzaseră să-și găsească un loc în cadrul matriarhiei unde se născuseră se foiau de colo colo lăsându-se văzuți, în speranța unei oferte matrimoniale de la vreun clan. Tinerele fete îi prețăluiau de pe margine cu aere de cunoscătoare, Mamele bârfeau și chicoteau, servite de bărbații clanurilor, iar matriarhele, adevărata forță de decizie, stăteau grupate sub o boltă înverzită, discutând între ele cu seriozitate.
      Lângă o tufă de trandafiri, Caresse discuta aprins cu Amias – care purta un costum verde cu nasturi roșii! Zărindu-l pe Illyan, fata îi zâmbi ușurată, în timp ce Amias se încruntă morocănos. Din clipa venirii lui Crane nu mai stătu mult prin preajmă.
      – Săracul Amias! Netalentat și plicticos pe deasupra și mereu se ține după mine! suspină Caresse agățându-se de brațul lui. Imaginează-ți despre ce se găsise să-mi vorbească! Despre egalitatea dintre bărbați și femei.
      – Tatăl lui vrea să devină matriarhul clanului, zise Illyan, acum că tot se aflase, și Caresse izbucni într-un râs cristalin.
      – Ce idee! Păi bărbații n-au răbdarea necesară cu politica și cu economia, ei sunt firi mai artistice, mai neastâmpărate. De abia după ce porți nouă luni un copil în pântece și te străduiești încă un an să-l faci să meargă și să vorbească ajungi să afli ce-i răbdarea. Auzi, matriarh, ce absurditate! E ca și cum ai pune în fruntea unui clan o femeie stearpă!
      Și atunci furtuna se prăbuși din nou asupra lor.

                                                           *
      – Glorius! strigă Illyan dând buzna în cabinetul acestuia.
      Toole era trântit pe canapea, îmbrăcat, cu brațul adus peste ochi. Illyan făcu slalom prin încăperea înghesuită, lovindu-se dureros de colțul netapițat al unui scaun și se aplecă asupra lui, prinzând să-l scuture.
      Într-o clipă Glorius era lungit pe canapea. În următoarea, Illyan se pomeni în genunchi pe podea, cu spinarea presată de pieptul lui Glorius și cu un braț răsucit dureros la spate, în timp ce celălalt braț al lui Glorius îi înconjura gâtul.
      – Glorius! exclamă el panicat.
      Simți trupul celuilalt tresărind. Cu o mișcare fluidă, Toole se depărtă de el, îl eliberă, îl răsuci și-l ridică în picioare.
      – Illyan! gâfâi el. Nu mai da buzna așa peste oameni!
      – Păi atunci încuie-te și tu când dormi, zise Illyan cu genunchii tremurându-i. De ce lași deschis?
      – Fiindcă pot să mă apăr singur și oricum n-are nimeni ce să-mi fure, zise Glorius indicând dintr-un gest încăperea cu mobile la fel de ponosite ca și stăpânul lor.
      Cabinetul lui se afla într-o zonă care nu mai cunoscuse de mult prosperitatea, dar, fără ajutorul lui Illyan, nici pe ăsta nu l-ar fi avut.
      Illyan se lăsă să cadă pe un fotoliu și-și duse mâna la cap. Îl încerca o senzație vagă de leșin. Toole se mișca prin încăpere, aducând-i o perniță și dându-i un pahar cu apă.
      – Îmi pare rău, zise Toole. Unele reflexe pare-se că nu mor.
      Illyan înregistră absent scuzele celuilalt, fascinat de fluiditatea mușchilor ascunși sub acel costum ponosit, a căror forță tocmai o simțise. Trecutul lui Toole de dinainte ca el să-l instaleze în cabinetul acesta prăpădit ascundea o dramă – o femeie și doi copii pierduți pentru totdeauna, la care se referea cu atâta zgârcenie, încât simțeai că-i sângerează inima când o făcea – și alte secrete la care nici măcar nu făcea aluzie, dar pe care Illyan ajunsese să le bănuiască din cuvinte scăpate ici-colo și din micile trădări ale unui trup prea deprins cu violența.
      – Nu-i nimic, zise el forțându-se să zâmbească. Îmi pare rău că te-am trezit.
      – Trebuia să mă fi trezit de mult, zise Toole, dar ieri am fost în Groapă până târziu, să verific ceva. Care-i urgența?
      – Glorius, am nevoie de știința ta!
      – Știința mea, cum îi spui tu, e în faza de început, Illyan. Deocamdată îmi elaborez teoriile… începu Glorius.
      – Nu contează! îl întrerupse el. E mai bine decât nimic. Glorius, Meteorologia l-a arestat pe Marcias! Îl acuză că a omorât-o pe Carina! Trebuie să-l ajutăm!
      – Nu știu cum l-am putea scoate din ghearele Meteorologiei, începu Glorius, apoi văzu expresia de pe chipul lui Illyan și zise: Bine, hai să facem o listă. Cine avea motive s-o ucidă pe matriarha Harald.
      – Din câte s-ar părea, destulă lume, spuse Illyan rezemându-și capul de rezemătoarea fotoliului și închizând ochii.
      Se foi, încercând să evite un arc care îl împungea în spinare. Îl auzi pe celălalt deplasându-se prin încăperea înghesuită. Scrâșnetul cretei îl anunță că Glorius se apropiase de tabla aflată într-un colț. Întredeschise un ochi. Toole scrisese:
      Marcias Harald /
      – Ce? Cum Marcias?! protestă imediat Illyan ridicându-și capul de pe spătarul fotoliului.
      – Are motivele și are și mijloacele: vrea să conducă de unul singur clanul și e un Multitalent. O putea omorî ușor, mai ales că era în casă cu ea. În fond, ca să ucizi cu ajutorul apei ai nevoie de proximitate, nu ca focul, care poate fi proiectat de la distanță.
      Și completă pe tablă: Marcias Harald / pentru a conduce clanul / Multitalent.
      – Glorius, nu-mi place asta!
      – Dar trebuie să luăm în calcul toate ipotezele, fie și ca să le eliminăm.
      – Bine, dar numai cu condiția asta!
      Toole oftă.
      – Ar mai fi… femeile cu care s-a certat și care au plecat din clan. Din câte ai aflat tu, Casilda Tomas le ura și pe Carina, și pe Jasmilla din pricina corecțiilor aplicate în copilărie de una dintre ele la ordinul celeilalte. Numai că Talentul ei e Focul, nu Apa.
      Casilda Tomas/ antipatie personală + temperament exploziv / ?
      – Și Sondra Bufin ar avea aceleași motive, numai că nu văd o femeie însărcinată furișându-se noaptea pe străzi, și în plină furtună, mai ales că Talentul ei nu e Vântul, continuă Toole scriind.
      – Ar trebui să-i mai treci acolo și pe băieții pe care-i aducea noaptea la ea, interveni Crane. Îl umilește pe vreunul dintre ei, el o omoară. Poate că a fost chiar unul dintre cei care au acuzat-o.
      – Hai că începe să-ți placă, zise Toole scriind. Și acum, să vedem pe cine putem elimina.
      – Pe Marcias! Nu ar fi în stare să omoare pe cineva, chiar nu!
      – Illyan, nu așa merge, oftă Toole. Trebuie să vedem cine avea motive să le omoare și pe Carina, și pe Jasmilla.
      – Tot mai crezi că sunt legate?
      – Da, mai mult ca oricând. Deci îi putem elimina pe băieții secreți ai Carinei, ei nu o cunoșteau pe Jasmilla. Marcias… ei, nu știm exact în ce relații era cu ea, asta va trebui să afli tu. Rămân Casilda și Sondra, care le urau pe amândouă. Au motivele, dar aparent nu au mijloacele.
      – Ar mai fi iubitul necunoscut al Jasmillei, dar ce treabă să aibă el cu Carina? zise Illyan.
      Toole se frecă pe frunte, murdărindu-se de cretă.
      – Încă nu văd cum se leagă lucrurile. Trebuie să aflăm mai multe. Ți-ai mai revenit?
      – Da, zise Illyan silindu-se să zâmbească. Dacă e vorba să mergem undeva, putem porni imediat.
      Brațul pe care i-l sucise Glorius la spate îl durea încă destul de rău. Văzu privirea îngrijorată a celuilalt, dar o ignoră, scuturându-și genunchii pantalonilor, îndreptându-și spatele și verificându-și ținuta în fereastră.
      – De ce nu-ți iei și tu o oglindă ca toți oamenii?
      – Pentru că sunt capabil să țin minte de dimineața și până seara cum arăt fără să verific treaba asta de cinci ori pe zi, replică Glorius și odată cu asta relațiile lor reintrară din nou în normalitatea lor sucită.

     (Episodul următor)

    LISTA COMPLETĂ A TEXTELOR MELE

      COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. 

      Această povestire este o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau întâmplări reale este accidentală.

Publicitate