Teaser: Copiii Diavolului (fragment)

Iată un fragment din povestirea mea, Copiii Diavolului, care apare în antologia Dincolo de noapte: 12 fețe ale goticului, care va fi lansată la Bookfest sâmbătă, la ora 14.00. Poftiți de citiți:

Copiii Diavolului

Laura Sorin

Adineauri, la metrou, am văzut un înger fumînd. Stătea pitit după un stîlp şi trăgea din ţigară, cu capul în jos şi cu spatele la mulţime, ca unul care ştie că nu e bine ce face. M-am apropiat de el încetişor. Era aşa cum sînt toţi îngerii, adică frumos de mi se înmuiau genunchii şi luminos pîn’ la orbire. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să văd aşa ceva în pasaj la Universitate.

– Ce faci, îngere? De ce fumezi?

Bietul înger a tresărit, înecîndu-se cu fumul, şi a început să tuşească de i-au dat lacrimile. De încîntare, am şfichiuit din coadă de la stînga la dreapta, cosind picioarele cîtorva trecători, care s-au poticnit şi s-au uitat nedumeriţi împrejur, nepricepînd de ce anume se împiedicaseră. Trebuie să-mi reamintesc tot timpul să nu dau din coadă la bucurie sau la nervi, pentru că, deşi în această lume este invizibilă, rămîne totuşi extrem de concretă.

Publicitate

Șefuțul*

Un specimen foarte răspândit în ultimul timp, care a infestat toate mediile sociale, de la corporații până viața politcă, mass-media sau buticul de la colț, este șefuțul. Specie rezistentă, imună la bun-simț, politețe, amintirea celor șapte ani de-acasă și altele, șefuțul e blestemul societății noastre și motivul pentru care îți vine să te îndoiești că țara are viitor de aur, vorba poetului, căci te gândești că, în acel viitor, Doamne-ferește, parameciul nostru va ajunge Șef Plin.

De obicei încă e tânăr. Nu că ar conta: șefuțul, dacă e tânăr, i se urcă la cap că a ajuns șef așa de tânăr, iar dacă a ajuns șef prea târziu are de compensat toate frustrările adunate în perioada în care viața grea și lumea rea nu i-au recunoscut meritele. Cu cât poziția sa e mai puțin importantă, cu atât își dă mai multe aere. Primul lucru pe care șefuțul îl uită odată cu instalarea în funcție este să salute. Al doilea fenomen, asupra căreia Școlile de la Standford, Hardvard și Cammembert încă se mai contrazic, prezentându-l fie drept cauză a celui dintâi, fie drept efect asociat acestuia, și care apare aproape concomitent, este o îngustare a câmpului vizual, care începe să nu mai perceapă decât obiectele și mai ales persoanele aflate în imediata apropiere, dar și pe acestea în funcție de gradul de utilitate și periculozitate pe care-l reprezintă.