Rigmor Mână-Lungă și polițistul cel bun (sumar) — 30/04/2020

Rigmor Mână-Lungă și polițistul cel bun (sumar)

În toate filmele, supereroii duc o viață banală pe timpul zilei, dedicându-și nopțile misiunii secrete de a face lumea un un loc mai bun. Însă el nu mai crede în eroi și căile nelegiuririi îi sunt mai familiare. Faceți cunoștință cu Rigmor Mână-Lungă, noaptea răufăcător, ziua polițist în cadrul Forțelor Terrane de Menținere a Ordinii (FTMO) din Nomensla.

Episodul 1. Un licean îl angajează pe Rigmor să o găsească pe fosta lui prietenă, o fată nu tocmai cuminte care a dispărut de acasă.

Episodul 2. Rigmor face cunoștință cu familia fetei dispărute și descoperă lucruri care-i dau de bănuit.

Episodul 3. Căutările lui Rigmor îl poartă prin casele de plăceri din Nomensla.

Episodul 4. Rigmor descoperă că Vyan, clientul lui, i-a ascuns anumite lucruri. Ancheta devine mai periculoasă decât se aștepta.

Episodul 5. Eroul nostru își pune pielea la bătaie și descoperă un posibil suspect.

Episodul 6. În care Rigmor se pomenește față-n față cu tentația și, credincios firii sale, nu-i rezistă.

Episodul 7. Rigmor se convinge că secretul dublei sale identități a fost descoperit și trebuie să decidă pe cine să scoată din joc ca să se protejeze.

Episodul 8. Rigmor decide să întindă o cursă, ca să vadă cine pică în ea.

Episodul 9. În loc să avanseze în rezolvarea cazului, eroul suferă o pierdere serioasă.

Episodul 10. În care devine limpede că Rigmor nu e băiat de treabă.

Episodul 11.  Cu schimb de focuri, cum se cuvine la finalul unei povestiri polițiste.

Varianta integrală sub formă de ebook o găsești aici, în formatele epub și mobi.

Publicitate
Lista completă a textelor mele — 29/04/2020

Lista completă a textelor mele

RECENT

În inima vântului – povestire fantasy cu tentă steampunk, publicată pe blog. Într-o lume condusă de Matriarhii, unde locul oricui în societate e dictat de Talentul pe care-l are, Illyan Crane și protejatul său, Glorius Toole, investighează o crimă din rândurile înaltei societăți. Cercetarea lor îi va face să privească nedreptățile societății mai îndeaproape decât și-ar fi dorit.

Foamea – povestire apărută inițial în antologia Zombii, cartea morților vii, acum refăcută și publicată în serial. Patru adolescenți fug din adăpostul lor sigur din cartierul Militari și înfruntă zombii flămânzi de pe străzi, în numele datoriei și al prieteniei care îi leagă.

Planeta gunoaielor – serial online finalizat pe acest blog. Publicată inițial în numărul din noiembrie 2016 al revistei Știință&Tehnică. O poveste despre oameni care se chinuie să supraviețuiască la groapa de gunoi a Universului, planeta unde toate sistemele locuite își depozitează deșeurile. Inclusiv pe cele umane.

Crima de pe strada Vântului turbat – serial online finalizat pe acest blog. Ebook GRATUIT disponibil. Funes este doctor, dar nu de oameni, ci de case. În agitatul Cosmopolis, el le vindecă spaimele, regretele și claustrofobiile, transformându-le din nou din capcane mortale în locuințe primitoare. Meseria lui nu e lipsită de riscuri, căci unele case țin la nebunia lor.

Rigmor Mână-Lungă și polițistul cel bun – serial online finalizat pe acest blog. Ebook GRATUIT disponibil. În toate filmele, supereroii duc o viață banală pe timpul zilei, dedicându-și nopțile misiunii secrete de a face lumea un un loc mai bun. Însă el nu mai crede în eroi și căile nelegiuririi îi sunt mai familiare. Faceți cunoștință cu Rigmor Mână-Lungă, noaptea răufăcător, ziua polițist în cadrul Forțelor Terrane de Menținere a Ordinii (FTMO) din Nomensla.

POVESTIRI

Femeia care s-a îndrăgostit de un ac. Text publicat inițial pe blog și republicat în revista Argos, nr. 18 (2018). E o femeie de afaceri cum nu se poate mai modernă. Și-atunci cum se face că poartă drept unică bijuterie un banal ac de cusut?

Supraviețuire, în numărul din ianuarie 2018 al revistei online Gazeta SF. O doctoriță neprietenoasă, un bolnav misterios și o frunză care nu se lasă alungată orice-ai face.

Prizoniera, în numărul din decembrie 2017 al revistei online Gazeta SF. Republicată ulterior în antologia Cele mai frumoase povestiri SF&Fantasy ale anului 2017, coordonată de Mike Haulică, în colecția Icar a editurii Vremea. În Cosmopolis, orașul unde visele vin să moară, o femeie crede că o bântuie o casă și îl angajează pe excentricul doctor Funes s-o ajute. O poveste despre lucrurile pe care le lăsăm în urmă când creștem.

Planeta gunoaielor, în numărul din noiembrie 2016 al revistei Știință&Tehnică. O poveste despre oameni care se chinuie să supraviețuiască la groapa de gunoi a Universului, planeta unde toate sistemele locuite își depozitează deșeurile. Inclusiv pe cele umane.

Odihna cea lungă – Revista Galileo 6, Millennium Books, 2015. Și dacă tot ce credeai în copilărie era adevărat? Dacă într-adevăr crăpăturile dintre dalele din jurul blocului erau cozi de lei? Dacă omul negru chiar locuia în dulapul tău, de unde ieșea noaptea cu scârțâit de uși ca să ți se așeze pe marginea patului? Dacă tu și prietenii tăi ați salvat lumea, și nu doar o dată? Și dacă viața ta de acum, cu toate frustrările ei, nu este decât o lungă odihnă după toate pericolele copilăriei? O odihnă de care nu știi să te bucuri fiindcă ai uitat tot?

Foamea – în antologia „Zombii, cartea morților-vii” coordonată de Mircea Pricăjan, Millennium Books (2013). Cu acest text pătrundem în mintea unui zombi. Ceva trebuie totuși să se petreacă acolo. Cum răvășește foamea procesele mentale ale creaturii? Își mai poate ea înțelege propriile amintiri? Cum traduce ceea ce i se întâmplă în termeni pe care să-i poată pricepe?

O zi obișnuită după sfârșitul lumii – Revista Galileo 5, Millennium Books, (2012) – a fost debutul meu în print – și în antologia „Zombii, cartea morților-vii”, Millennium Books (2013). Ce urmează după sfârșitul lumii? Apocalipsa cu zombi sau mai bine zis viața de după, cu strategiile ei de supraviețuire, într-un București bântuit deopotrivă de morți și de vii.

Copiii Diavolului în antologia „Dincolo de noapte, 12 fețe ale goticului”, editor Oliviu Crâznic, Millennium Books (2012). Un înger pe care nu-l mai vede nimeni, o diavoliță în căutarea propriei identități și un sfârșit al lumii pe care nu l-a provocat niciunul dintre ei, dar care, inevitabil, vine.

O iubire pe viață. Începe cu obsesia unui partener față de celălalt… dar poate flacăra să nu pălească în fața frecușurilor vieții? Text publicat pe blog.

O iubire obsesivă. Despre cum ura se poate transforma în dragoste chiar și când partenerii par cum nu se poate mai incompatibili. Text publicat pe blog.

Angela citește ziarul. Când ediția de seară e tot ce te interesează. Text publicat pe blog.

Sfântul Pafnutie cel Lesne Descălecătoriu. Scurt portret în cheie ironică al unui sfânt pe nedrept ignorat de calendare. Text publicat pe blog.

Moarte gratis. Cum ar fi dacă moartea s-ar da pe gratis? Ar sta lumea la coadă pentru ea? Text publicat pe blog.

*

SERIALE

Vincent – pe blogul suspans.ro al editurii Nemira (2014). Un serial cu desene originale, concepute special pentru mine. Cum arată România după o epidemie care-i transformă cetățenii în zombi, cum supraviețuiesc oamenii, cum s-a schimbat fața politicii – sau poate nu s-a schimbat – și ce utilizări absolut originale au găsit românii ca să tragă foloase de pe urma zombilor? Personajele principale sunt Vincent – care este un zombi – și Vali, ziaristă în Bucureștiul de după epidemie. Urmează să-l reiau pe un site propriu, dar cel mai probabil abia din a doua parte a anului curent.

Domnul Balaurexu – o poveste despre vecinul meu de deasupra, un balaur cu trei capete pasionat de lectură. Proiect pus pe hold, dar care va fi reluat la un moment dat. Începeți cu linkul din titlu și continuați cât vă place.

Fata moșului și împăratul Verde – o reluare modernă în cheie ironică a temelor basmului românesc. Zmeul e băiat de bani gata, mama lui e președinta Tribunalului, iar împăratul e ecologist convins. Serial finalizat. Cine e curios poate începe dând clic pe linkul titlului.

Despre mine — 28/04/2020

Despre mine

Laura Ciobanu în buletin. Laura Sorin când scriu povestiri fantasy sau horror. Zisă şi Dreaming Jewel. Visătoare profesionistă, socialistă de dreapta, mamă devotată de pisici, bucătăreasă nedesăvârșită.
Am fost ziarist vreo paisprezece ani și consilier politic vreo cinci, iar din 2014 sunt traducător literar. Sportul meu preferat este lectura. Mintea este un „muschi” care trebuie mentinut în formă prin antrenamente zilnice.
Dacă aș putea, aș alege sa trăiesc în lumea lui Garcia Marquez. Dacă aș trăi acolo, probabil mi-aș dori să pot trăi în lumea lui Cortazar. Personajul de roman care mă reprezintă cel mai bine este doamna Bovary, care întotdeauna vrea altceva decât are.
Îmi plac Leonard Cohen și Tom Waits. Sau Tom Waits și Leonard Cohen, depinde în ce moment mă întrebați.
În rest, o să-mi las poveștile să vorbească în locul meu. Găsești o listă a lor în postarea de dedesubt.

Rigmor Mână-Lungă și polițistul cel bun (1) — 27/04/2020

Rigmor Mână-Lungă și polițistul cel bun (1)

rigmor   În virtufilmele populare, Kahan și alți eroi ca el duc o viață banală pe timpul zilei, dedicându-și nopțile misiunii secrete de a face cosmosul un loc mai bun. În lumea reală și mai ales în acea parte a ei care se cheamă Nomensla, Rigmor Mână-Lungă, omul la care apelezi când vrei să-ți rezolvi problemele fără ajutorul legii, duce ziua o viață banală de polițist în cadrul Forțelor Terrane de Menținere a Ordinii. Așa că îmi petrec nopțile rupând degete, sustrăgând documente și făcând cadavrele incomode să dispară, iar ziua arestând hoți mărunți, privind în altă parte când cei cu adevărat mari își aranjează ploile și având grijă să iau exact atâta șpagă cât să nici nu intru în atenția Departamentului de Integritate, dar nici să nu fiu urât de colegi. Uneori stâlcesc cu pumnul la adăpostul întunericului mutra unuia ale cărui drepturi legale le-am respectat la lumina zilei.
Rigmor are pomeți proeminenți, o coamă de păr presărată cu șuvițe cărunte, niciun fel de semne particulare și poartă o salopetă de camuflaj nocturn în buzunarele căreia s-ar putea afla orice. Trece drept terran. Zirani Dawood, în uniforma verde și albastră a FTMO, are o cicatrice pe obrazul stâng și părul pieptănat pe spate ca unul care n-are nimic de ascuns. Nimeni nu s-ar gândi că e de altundeva decât de pe Panzavia, planeta ocean unde neamul lui culege perle încă din primele decade ale colonizării galactice. O spun aparatele auditive de la ambele urechi, o compensație pentru timpanele îngroșate moștenite de la generații întregi de scufundători, obrajii rotunjiți de pungile cu aer din interior și toracele lat care-i găzduiește cei patru plămâni. Poartă mereu pe nas iGlass-ul standard din dotarea poliției.
E o seară frumoasă și stau la măsuța mea din gangul Inima frântă a mamei. Un nume romantic pentru fundătura unde poți să negociezi orice, de la prețul unei beregate tăiate până la un cargo de bulbi de orhidee magensiană sau un kil de zahăr calitatea-ntâi. Multe chestii se vor fi frânt în bezna gangului ăstuia, dar mă îndoiesc că printre ele s-a numărat vreo inimă. Dacă ăi de vin pe-aici ar avea fie o inimă, fie o mamă, le-ar vinde pe amândouă pe piața de organe.
În jurul meu, Nomensla își începe viața de noapte, care-i adevărata ei viață. Sunt în zona veche a orașului, cu case scunde, cu cel mult două etaje, pavaj din piatră ciobită și zero servicii virtuale.
Băiatul care s-a oprit dinaintea mesei mele este un adolescent zvelt, cu părul negru și creț, nas coroiat și solzi multicolori pe lateralele gâtului și pe dosul palmelor. Chipeș. Pe trei sferturi terran și pe sfert aquarian, ceea ce explică motivul pentru care e în Nomensla și nu alături, în Districtul New New York.
– Tu ești Rigmor Mână-Lungă?
Vocea-i e puțin încordată. Numai puțin.
– Te ascult, zic dând paharul peste cap.
Băiatul își vâră mâinile în buzunare și începe să reverse pe masă cosmodolari terrani, kurți pandorani, lenva aquarieni, carduri de-ale MultiBank și alte câteva carduri cu premii în bani la SuperTombola Intergalactică.
– Vreau să găsești o fată, zice el.
Fără să-mi desprind spinarea de spătar, întind leneș un braț către grămada dinaintea mea, întorcând pe o parte și pe alta câte o monedă.
– Astea-s toate economiile tale, zic eu și nu-i o întrebare. Trebuie să fie o fată pe cinste. E iubita ta?
– Nu mai e, zice puștiul și branhiile inutile de pe gât i se deschid și i se închid ușor, trădându-i nervozitatea.
– Ia zi-mi ceva despre ea! îl îndemn eu, apucându-mă să număr banii și clădind meticulos monedele în turnulețe.
Nu-l invit să ia loc. El își bagă mâinile în buzunare, se mută de pe un picior pe altul, își trece o mână prin păr. Tricoul scurt îi lasă la iveală abdomenul neted cu un tatuaj dinamic înfățișându-l pe Kahan în luptă cu Yara, eterna lui dușmancă. În cele din urmă își activează funcția 3D a datapadului de la încheietură, făcând să apară holograma unei fete cu părul albastru ca un vârtej, care ne privește serioasă. Terrană cu un strop de ceva nedefinit.

Continuarea