„Un om nu e o insulă, dar oamenii moderni pot fi niște bule solitare care se ciocnesc” — 11/04/2022

„Un om nu e o insulă, dar oamenii moderni pot fi niște bule solitare care se ciocnesc”

Am răspuns la un chestionar al revistei literare „Opt motive”. Rezultatul îl vedeți mai jos.

Cum explici ego⁠-⁠proza: egomanie, exacerbare a sinelui, criză identitară generalizată, groaza ratării, un brav act estetic etc?

Este în primul rând expresia lipsei unei experiențe mai vaste de viață, dar și refuzul uneia. Adevărul este că viața modernă, relativ confortabilă și cu niște etape destul de rigide pe care trebuie să le parcurgi în plan personal și profesional dacă vrei să te conformezi normei, normalului, nu favorizează ieșirea din zona de confort și cunoașterea reală a altor lumi. Dacă adăugăm la asta accentul intens pus pe individ în societatea modernă – toate reclamele încearcă să te convingă că ești special pur și simplu fiindcă te⁠-⁠ai născut, fără alt efort din partea ta, iar filmele și cărțile pun accent pe „omul obișnuit” – nu e de mirare că oamenii – și autorii – au tendința să se întoarcă spre sine, să se preocupe excesiv de ego⁠-⁠ul lor, de imaginea pe care o proiectează către alții și de imaginea pe care o proiectează în interior, către sine. Suntem atât de preocupați de noi înșine, încât ajungem să cunoaștem cu adevărat foarte puțini oameni, chiar și pe cei de lângă noi.

Un om nu e o insulă, dar oamenii moderni pot fi niște bule solitare care se ciocnesc unele de altele în zumzetul propriului monolog interior. Sigur, adevărata cunoaștere de sine, cu condiția să fie sinceră, ar putea fi o aventură, dar pentru a adânci cunoașterea de sine trebuie să schimbi mediul în care evoluezi, să te pui la test – să vezi cine ești în alte condiții de temperatură și presiune decât cele care-ți sunt firești. Or este foarte greu să te smulgi din confortul hipnotic al bingingului, facebookului și shoppingului de la hypermarket și din rutina muncă-serviciu, mai ales că mulțimea de lângă tine în direcția aia te poartă. E drept, poți să-ți părăsești locul în societate mai ușor ca în alte epoci, dar de ce ai vrea s⁠-⁠o faci?

Toate astea, evident, cele de mai sus și tot ce voi mai scrie, mă vizează și pe mine. Nu mă socot, în niciun fel, o excepție.

Restul răspunsurilor – aici:

Publicitate
Nu au rușii monopolul pe cruzime — 10/04/2022

Nu au rușii monopolul pe cruzime

Am vești proaste pentru voi: ăia care râd la postările despre genocidul din Ucraina, care vă anunță superior că nu pun ei botul la falsuri și fac mișto de Zelenski că-și apără țara sunt exact ăia care, la o adică, ar face ce face și armata rusă invadatoare: ar trage în copii ca să se distreze, că doar nu-s copiii lor, ar viola, ar încărca mașini de spălat, televizoare și haine și le-ar căra acasă la nevesticile lor cu FB-ul plin de citate existențiale, inimioare și mesaje pioase despre credință.

Mi-e rușine mie de gâștele proaste care n-au nici măcar o tresărire când citesc știri despre copii și fete tinere violate sau despre soți smulși de lângă familii și împușcați în cap. Nici măcar un vag semn de întrebare că poate e adevărat și atunci e ceva îngrozitor? Niciun fior de îndoială că, bă, eu nu mi-am însușit ca lumea regulile gramaticii, care se predau la clasa a treia, dar am pretenția să pricep politica mondială după un curs scurt, de o lună, făcut aici, pe FB? Dacă voi chiar credeați că femeile nu ar porni niciun război, fiindcă-s ființe sensibile și pline de compasiune, citiți aberațiile pe care le pot scrie unel dintre ele și mai gândiți-vă o dată!

Serios, îmi pare rău că v-o zic, nu au rușii monopolul pe cruzime, meschinărie, miopie și autosatisfacție groasă ca slănina râncedă gen „numai mie să nu mi se întâmple”. Ăștia sunt printre noi, sunt dintre noi și sunt mulți. Sunt ăia care spun că tinerii de la Colectiv meritau să moară că erau sataniști, fără să se pună o clipă în locul părinților și să vadă cum ar fi să scrie cineva așa despre copiii lor. Sunt ăia care s-au crezut nemaipomenit de deștepți și de spirituali pentru că au scris covrig în loc de COVID și vaxin în loc de vaccin, demonstrând, încă o dată, ce ziceam mai sus: că nu depășesc, intelectual și emoțional, nivelul unor copii de clasa a treia. Sunt ăia care se milogeau de PIedone să candideze din nou la sectorul 4 că nu le-a mai strâns nimeni frunzele de pe jos de când a demisionat el (după Colectiv). Dă-i la naiba de tineri morți, lor să le strângă frunzele de pe jos. Sunt ăia care l-au votat în sectorul 5. Sunt toate proastele care o plâng pe Elena Udrea după condamnare, că „săraca, ce dreptate s-a făcut, cum să desparți o Mamă de copilul ei?” dar n-au compasiune pentru copiii omorâți din Ucraina, pentru ăia care și-au văzut părinții împușcați și pentru cei care s-au pomenit smulși din confortul lor și duși de părinți oriunde numai să-i scape de război. Și sunt ăia care de 30 de ani votează cu hoți dovediți și le plâng de milă când sunt băgați la pușcărie, că „doar n-a furat el/ea toată țara” și „a mai și făcut.” Sunt cam aceiași, există o suprapunere aproape perfectă pe toate temele astea. Cine pune botul la una, a pus botul și la celelalte, aproape fără excepție.

Și ni se cere să îi înțelegem pe oamenii ăștia. Să fim politicoși cu ei. Să nu-i jignim. Să le acceptăm părerile, că au și ei dreptul la opinie. Nu înțeleg ce ar fi de respectat la unii care cred că armata rusă a invadat Ucraina politicos, adunând gunoiul după ea, plantând panseluțe și toaletând copaci și când colo nerecunoscătorii de ucraineni au înnebunit și s-au apucat să se omoare între ei și să dea vina pe ruși. Adică ai două armate: una invadatoare și alta care apără o țară. Cam cât de mononeuronal să fii ca să te întrebi care dintre ele comite atrocități?

Am încercat o vreme să mă conving că negarea asta e pur și simplu un refuz al unora de a admite că asemenea orori sunt posibile. Nu vrei să crezi că oamenii chiar își mai pot face așa ceva unii altora, și atunci preferi să crezi în trucaje, conspirații și extrase din filme artistice, căci raalitatea e prea cruntă ca să-i faci față. Dar citindu-le comentariile nu mai cred asta. Cred că nimic nu le-ar putea răni sensibilitatea, pentru că n-au. Și dacă n-ai compătimire și sensibilitate, drumul până la ce face acum mujicul rus nu e lung, dacă s-ar întruni condițiile potrivite.