Cancer luxos (?!)

Un grup de copii de şcoală generală, fugiţi în recreaţie să îşi ia de mâncare de la supermarket. La coadă, îşi compară profesoarele.

– Când se face frumoasă este o vrăjitoare”, comentează cu inocenţă un puşti despre una dintre ele.

În schimb, o puştoaică, posesoarea unor frumoşi ochi albaştri codaţi, care vor face multe victime peste vreo patru-cinci ani, a aflat un secret despre o altă profesoară şi acum îi informează pe ceilalţi:

– Are cancer luxos.

– De care?! întreabă nedumerită o alta.

– Luxos, zice prima, cu autoritatea certitudinii.

Publicitate

Gravidă inconştientă, închiriez creier pe perioada sarcinii

Cum şedeam eu azi în metrou, meditând cum să fac să nu mai fiu pe fugă ca să nu întârzii la şedinţe, ochii îmi cad pe una pereche sandale roşii, cu o talpă groasă din plastic transparent şi cu nişte tocuri monstruoase, de vreo 12 centimetri, tot din plastic transparent. Sandalele dornice de libertate încercau să evadeze de pe fundul unei sacoşe de plastic, ale cărei băieri se înfăşurau molatic în jurul unei mâini subţiri, cu câte două inele de haur* pe fiecare deget.

Mă holbez mai sus şi dau de o burtică aflată în luna a patra de producţie sau cel puţin aşa am apreciat eu. Oricum, sarcină vizibilă. Vizibilă mai ales pentru că burtica se iţea mândră afară, cuprinsă între nişte blugi trendy cu talia joasă şi o bluză la fel de trendy, pe gât, dar care se oprea riguros în zona buricului. Restul burticuţei se expunea sexos vederii, frânată subit de catarama enormă a curelei de la pantaloni.

Am avut brusc viziunea copilului ăluia, ajuns la maturitate, unica lui circumvoluţiune cerebrală fiind cea făcută de cureaua purtată de mă-sa când era gravidă cu el.

Asta dacă nu se va naşte cu probleme după ce maică-sa îl expune – şi pe el, şi pe ea – pericolului de a răci acum**.

Şi, sigur, dacă nu cade de pe sandalele alea oribile mai înainte. Mă rog, poate le ducea unei prietene. Sau, mai degrabă, unei duşmance…

––––––––––––––––––––––––––––-

* Haur – aur de puritate şi origine incertă, găsit în abundenţă pe o persoană, sub formă de bijuterii.

** Culmea e că, dacă l-ar fi născut deja şi l-ar vedea dormind dezvelit, sigur l-ar înveli. De ce o fi crezând că este altfel numai pentru că îl are în burtă?

Motanul meu este un lord

Capucino este de părere că o pisică este, prin definiţie, aristocrată şi că deci el, ca motan, este un lord.

De unde şi imperturbabilitatea sa de zi cu zi, toleranţa pe care o arată faţă de Hoţoaica, modul calm în care îşi impune agenda sa în două puncte (1. somn şi 2. mângâiat) peste a mea – adică ce dacă eu am de lucru dacă el vrea să îmi stea în braţe şi ce dacă vreau să fac patul când el are chef să mai doarmă –

– şi, mai nou, ideea că oasele de pui mi se cuvin mie, iar copanul lui.

Aşa se face că, eu având de lucru acasă şi uitând din grabă pe masa din bucătărie farfuria cu oasele dar şi cu un copan încă întreg, domnia sa s-a gândit să îl fure din farfurie şi să se înfrupte în linişte pe covor. A naibii bestie, nu putea să fure nişte oase! Trebuia să îl ia pe ăla cu carne!

Şi nici măcar nu l-a mâncat, numai l-a gustat, pentru că lorzii nu se îndoapă, ei degustă!

Probabil o fi convins acum că a mâncat vânat (=orice fel de mâncare care nu ţi s-a pus în farfurie şi pe care l-ai obţinut prin acte de bravură).

Anunţ important pentru unii

Motivul pentru care unii au dispărut din blogroll şi o serie de posturi au dispărut şi ele de pe blog este acela că m-am hotărât să îmi fac un blog separat pentru lecturi, unde să aberez în voie despre cărţile pe care le citesc, fără să îi exasperez pe aceia care nu simt nevoia să discute despre lecturile lor.

Noul blog se numeşte „Biblioteca Babel” (fanii lui Borges ştiu de ce) şi o să îi dau drumul probabil mâine sau poimâine, că mai am de şurubărit la el.

„And the sea, my friend, does not dream of you”

Iaca pun aici o poezie pe care am găsit-o într-o carte. De ce? Pentru că-mi plac mie ultimele două versuri, de aia!

Shake Prayer

Open to them your hand to the shore, watch them walk into the sea.
Press upon them all they need, see them yearn for all they want.
Gift to them the calm pool of words, watch them drove the sword.
Bless upon them the satiation of peace, see them starve from war.
Grant them darkness and they will lust for light.
Deliver to them death and hear them beg for life.
Beget life and they will murder your kin.
Be as they are and they will see you different.
Show wisdom and you are a fool
The shore gives way to the sea
And the sea, my friend,
Does not dream of you.

(Steven Erikson – Reaper’s Gale)

Fotografia este de Noah Grey, cu care o să vă fac capul pătrat de îndată ce o să pot să scriu despre el aşa cum merită.