Funcţionează! Pe cuvânt!

De săptămâna trecută, când s-a descoperit că, în România, parapsihologia şi politica au o legătură mai strânsă decât am fi crezut, eu mă ţin de glume şi salut pe toată lumea cu urări de genul „Fie ca flacăra violet să fie cu tine!”.

Ieri, la plecarea de la serviciu, mi-am luat la revedere de la colegul de birou cu aceste cuvinte, după ce la venire îl salutasem cam tot la fel. La care el mi-a zis:

– Să ştii că funcţionează! Azi am reuşit să-mi vând garsoniera!

Deci funcţionează, iată dovada!

Acum vă las, că mi s-a rupt o unghie şi cred că asta s-a întâmplat din cauză că m-a atacat cineva parapsihologic foarte mult, pârli-l-ar flacăra violet să-l pârlească de duJman!

Nu, nu ştiu cu cât şi-a vândut garsoniera, aşa că nu mă întrebaţi…

Publicitate

Old fashion fun

Vă aduceţi aminte de desenele astea? Ce mă distrau când eram mică! Noroc că le-am mai găsit pe youtube…

Zile cu gust bun

Sunt zile care îţi răsar în cale ca soarele după o săptămână noroasă, pe neaşteptate şi fără explicaţie, zile în care, deodată, totul are un gust mai bun, în care muzici ce până ieri ţi-au părut monotone şi asemenea una cu alta ca două picături de noroi se dezvăluie drept fermecătoare alcătuiri cristaline, fiecare cu personalitate proprie şi, deci, capabile să te seducă fiecare în mod diferit.

Muzici ca asta:

Nici nu mă interesează ce cântă, de data asta, aş asculta doar vocea aia şi notele clare ale instrumentelor muzicale – pe care nici nu mă ostenesc să le identific – până m-aş ameţi de tot, ca după un singur pahar de vin alb, rece… numai că mai sunt şi alte melodii care, şi ele, au acelaşi efect asupra mea.

Sunt mici cadouri neaşteptate şi nemotivate pe care ţi le face viaţa, zile pentru care merită să trăieşti, cel puţin la fel de mult ca pentru mult plănuitele victorii şi îndelung aşteptatele succese.

O măslină

Acest dialog este adevărat, fiindcă eu nu m-aş fi gândit niciodată la una ca asta.

Tipul: Daţi-mi şi mie o măslină de-asta să văd ce gust are.

Vânzătoarea: Nu se poate, că o măslină e scumpă.

E adevărat că măslinele în cauză sunt foarte mari, cărnoase, lucioase, îţi fac cu ochiul, ce mai! Şi pân la urmă, dacă ar merge treaba asta cu cumpăratul pe gustate, unii nici nu ar mai lua masa acasă, ar mânca zilnic în oraş, sub pretext că prospectează piaţa.

Tipul: Cântăriţi-mi şi mie o măslină, să vedem cât costă.

Spre uimirea mea, vânzătoarea îi cântăreşte o măslină. Face 20 de bani.

Tipul: Daţi-mi şi mie cinci măsline, ca să facă un leu. Ba nu, se răzgândeşte el generos, mai puneţi patru.

Femeia îi cântăreşte măslinele, omul plăteşte, le ia şi pleacă. În urma lui, eu şi cele două vânzătoare ne privim una pe alta cu o uimire egală.