(continuare)
Cei doi au luat poziţiile de luptă. Ca să nu se trezească iarăşi cu gâturile legate laolaltă, Domnul Balaurexu şi le mişca în mod independent, după o schemă complexă care avea un vag efect hipnotic. Când am reuşit să-mi vin în fire, câteva secunde (minute?) mai târziu, Voicunike era agăţat de unul dintre gâturile balaurului şi tocmai îi trăgea un cap în gură. Capul balaurului s-a moleşit, iar Voicunike a sărit cu un chiuit victorios şi s-a agăţat de un alt gât, mai ceva decât Tarzan, scoţând din circulaţie şi cel de-al doilea cap printr-o lovitură bine plasată. Din nefericire pentru el, tocmai când se pregătea să procedeze la fel şi cu ultimul, primul cap a căscat ochii, a privit aiurit în jur şi, dezmeticindu-se, a dat să-l prindă pe Nicu de turul pantalonilor. Acesta i-a trosnit rapid una capului cu numărul trei, apoi a sărit din nou la capul numărul unu. Din nefericire, capul numărul doi tocmai se trezea.
Şi tot aşa, de nu mai ştiam unde să mă uit mai întâi, iar Voicunike se făcuse roşu la faţă.
– Cum dracu se opreşte nenorocirea asta? striga el, ca şi cum Domnul Balaurexu ar fi fost vreo maşinărie scăpată de sub control căreia trebuia numai să-i găseşti butonul potrivit.
Între timp veniseră şi pompierii, cu furtunurile gata să tragă, numai că se poticniseră de rezistenţa neprevăzută a posesorilor de standuri din zonă, care săriseră să-şi apere cărţile expuse. Expuse, adică, pericolului de a fi stropite cu apă sau spumă, răsturnate, călcate în picioare şamd.
Nu ştiu cum se vor fi simţit domniţele alea din vechime când cavalerul şi balaurul se luptau pentru ele. Eu mă simţeam teribil de iritată de ritualurile masculine de curtare, cam stânjenită să fiu centrul atenţiei tuturor şi-mi mai era şi sete de-o bere. M-am uitat în jur şi am dat cu ochii de bebe librarul, care şedea cu braţele încrucişate şi privea încăierarea cu un aer blazat, ca şi cum ar fi zis: „Eh! Mare brânză!”. M-am dat pe lângă el ca o vampă ce sunt şi, una-două, i-am bătut un apropo finuţ cum că nu se cade să lase o biată domniţă să moară de deshidratare. Din trei mişcări experte şi folosind tehnica specială la care recurge când începe ploaia pe neanunţate, bebe a dosit cărţile de la stand el ştie unde, apoi m-a luat frumos de braţ şi am părăsit locul faptei. Am aruncat o privire peste umăr şi m-a bufnit râsul când am dat cu ochii de patru moace în mod egal dezolate, una umană şi trei balaureşti. Domnul Balaurexu încetase să mai bâţâie din capete, iar Voicunike îi atârna de gât ca un soi de ghirlandă de Crăciun cu spiriduş ataşat. Continuarea →
Dreaming Jewel 
Cârcoteli