Pe hârtie — 23/11/2012

Pe hârtie

E o senzație încă nouă să-mi văd un text pe hârtie. Mă apropii de el cu o emoție de îndrăgostit care-și adună curajul să-i zică „bună!” iubitei. Mă tem că o să deschid cartea sau revista și o să văd că mi-au scris numele greșit sau poate că a apărut vreo greșeală în titlu și că o să trebuiască să îndur cu zâmbetul pe buze consolările glumețe ale prietenilor, reprimându-mi din greu pornirea de a le smulge capetele de pe umeri și a le călca sistematic cu compresorul.

Urmează textul. Nu m-am citit citit niciodată cap-coadă pe hârtie și nu știu când sau dacă am s-o fac vreodată. Deși am parcurs textul de câteva ori, refăcând, recitind, corectând, mi se pare, deodată, străin. Pe pagina tipărită, cuvintele vin în alt loc decât pe varianta electronică pe care am lucrat atâta și care-mi e familiară. Deschid la întâmplare și văd o repetiție supărătoare, care, nu știu cum, mi-a scăpat. Preț de câteva secunde mor, după care însă învii la loc și recitesc începutul, pe care nu-l găsesc rău. Sunt foarte importante prima frază, primul paragraf, am învățat asta ca jurnalist și se aplică foarte bine și la cărți. În cazul meu, primul paragraf e așa:

Primul lucru pe care-l aud când mă trezesc este ultimul lucru pe care l-am auzit înainte să adorm: paşii lui târşâiţi. Lenţi, neobosiţi, ca o coasă tăind în fâşii egale timpul nefericirii mele. Asta e bine. În felul ăsta, nu pot să mă păcălesc nicio clipă că lucrurile ar fi la fel ca înainte, aşa că nu mai pierd vremea încercând, deja sunt jos din pat şi mă îmbrac.

Ce urmează? O zi obișnuită după sfârșitul lumii. Cum decurge ea puteți afla citind povestirea mea, în Galileo 5, care a apărut deja și pe care o găsiți la editura Millennium Books, la târgul de carte Gaudeamus. Iată mai jos un mic instantaneu, un pic mișcat, din postapocalipsă cea de toate zilele:

Continuarea

Publicitate
Eu și Galileo — 19/11/2012

Eu și Galileo

De fapt n-am nicio treabă cu bietul Galileo Galilei*. Dar are el treabă cu mine, în sensul că la Târgul de Carte Gaudeamus – care începe de miercuri, adică de POIMÂINE, și dacă nu ați pus bani deoparte mai aveți încă timp să luați un credit – o să îmi apară un text în Galileo 5. Am deja coperta cu numele meu frumos scris pe ea, iar Horia se jură că de sâmbătă revista se va găsi la târg, ceea ce, de dragul sănătății lui imediate, și eu îi doresc.

Acum o să pun frumos aici cuprinsul revistei, urmând ca despre povestire să vă dau, cu țârâita, detalii de mâine încolo.

CUPRINS:

  • EDITORIAL: Horia Nicola Ursu – Elogiul abundenţei
  • FICŢIUNI: Gene Wolfe – Memorare (nuvelă nominalizată la premiile Hugo, Nebula, Locus şi Theodore Sturgeon); Mike Resnick – Întoarcerea acasă (povestire nominalizată la premiul Hugo în acest an); Paul Tudor – Circul din Amsterdam; Eugen Cadaru – Sfera; Laura Sorin – O zi obişnuită după sfîrşitul lumii; Florin Pîtea – Resurse umane.
  • VIITORUL ANTERIOR: Oliviu Crâznic – Literatura gotică: valoare, opere şi reprezentanţi; Mircea Opriţă – Mitologie şi luxurianţă: Vladimir Colin.

Ilustraţia copertei îi aparţine artistului Darin K. Ford.

Galileo Science Fiction & Fantasy, Nr.5/2012 – 224 pagini, format 205×135 mm, ISSN 2067-7553, Millennium Books, noiembrie 2012; preţ de librărie: 15 lei

(Și uite-așa o să ajung eu în biblioteca lui Adrian Cioroianu, care întotdeauna vine ață la stand și-și ia Galileo. Ideea mă distrează la culme).

––––––-

*Eu sunt, dacă vă interesează, fan Leonardo da Vinci.