La mulţi ani! — 31/12/2008

La mulţi ani!

Vă doresc un 2009 în care, măcar odată pe săptămână, să vă simţiţi aşa:

fireworks1-717603

Ne vedem de cealaltă parte a Revelionului!

Publicitate
Moda în bucătărie —

Moda în bucătărie

Intru de dimineaţă pe la prânz aşa în bucătărie, chiaună de somn şi în căutare de cafea. Mama şi frate-meu erau deja pe baricade, adică tocau la ingredientele pentru salată boeuf (iar!!!!! grrr!!!!) şi beau bere.

– Se poartă stilul minimalist, cu mai puţină mobilă, că nici eu nu ştiu cum să mai scap de a mea, îi explică mama lui bro, în legătură cu nu-ştiu-ce-şi-nici-nu-vreau-să-aflu.

Eu, flămândă, mă duc la frigider, îl deschid şi exclam:

– Ce pustietateeeeeeeee!!!!!!!!!

La care frate-meu, expert, explică:

– Stilul minimalist!

Leapşa cu damblale — 30/12/2008

Leapşa cu damblale

Atenţiuneeeee, tot blogroll-ul şi toţi cititorii, ascultaţi comanda la mineee! Leapşa toată lumea, de la ipo citire*!

Ce damblale v-aţi făcut în 2008?

1. Eu mi-am satisfăcut pe larg pasiunea pentru cărţi în general dar pentru fantasy şi SF în special, descoperind librăria Nautilus şi completându-mi astfel achiziţiile şi lecturile cu Gene Wolfe, Michael Moorcock, Dan Simmons, Serghei Lukyanenko, Georege R.R. Martin, Robert Silverberg, Steven Erikson, M. John Harrison, Stephen Donaldson şi alţii.

4. Mi-am făcut blog de lecturi ca să pot să discut şi eu cu alţi împătimiţi de lectură, specie pe care nu prea o întâlnesc în jurul meu, ceea ce m-a frustrat nespus de-a lungul timpului.

3. Mi-am făcut acest blog şi am dat astfel peste oameni interesanţi şi inteligenţi, pe care îi citesc cu plăcere.

5. Mi-am cumpărat aparat foto şi m-am apucat de făcut poze – care nu sunt ele geniale dar nici nu-s cele mai proste poze făcute vreodată – şi am de gând săî îmi îmbunătăţesc tehnica la anul.

6. Mi-am luat un laptop ca lumea în locul râşniţei ăleia de HP străvechi pe care îl aveam.

2. Am reuşit să găsesc – urrraaaaaaaaa!!!!!!! – cele 10 BD-uri din seria Sandman, de Neil Gaiman, după care jinduiam din 2005 fără speranţa de a le avea!

Singurele damblale pe care le-am avut anul ăsta şi nu mi le-am făcut au fost:

ţ) să iau lecţii de tango (mi se pare mişto să ştii să dansezi tango!)

şi

1) să îmi cumpăr şi să citesc mai multe chestii despre Egiptul faraonilor, o perioadă care mă fascinează pur şi simplu (atât de tare încât nu cred că o să pun vreodată piciorul prin Egipt, ca să văd piramidele transformate în obiective turistice…).

Dar pentru asta există 2009, nu?

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

*De fapt leapşa originală era „8 lucruri pe care le-ai făcut în 2008” dar mi-am permis să o modific puţin, că mi s-a părut mai important să faci lucruri pe care ţi le doreşti, fie ele şi două, decât să bifezi opt chestii poate fără importanţă.

Jazzul şi bebeluşii — 27/12/2008

Jazzul şi bebeluşii

Soră-mea a scăpat de lecţiile de internet cu mama şi acum stă în pat, cu laptopul pe burtă şi scrie de zor pe mess. Şi-a pus şi muzică de jazz şi bate în tastatură de zici că ea o cântă.

Mama, bineînţeles, are ceva ce comentat:

– Nu mai sta cu ăla pe burtă cu toate radiaţiile alea, că nu ştii ce efect o să aibă asupra organismului.

– Lasă mamă, că oi vedea eu ce oi face când o să am copii, zice sis, care s-a prins unde bate mama.

– Păi atunci o să fie prea târziu.

– Ai, mă mamăăăă!!! se enervează sor-mea. Şi acum dacă stau cu jazz-ul pe burtă cum o să iasă copilul?!

Mama, imbatabilă:

– Negru!

Mama şi netul —

Mama şi netul

Mama s-a hotărât să înveţe şi ea cum stă treaba cu Internetul. Aşa că acum sor-mea stă cu ea la computer şi o instruieşte iar eu stau pe pat şi râd de mă ia cu leşin. Mă simt răzbunată pentru toate lecţiile alea pe care le făceam cu ea, când mă ţinea de toantă pentru că nu pricepeam lucruri care pentru un adult erau evidente. Aşa că mi-am turnat o bere şi m-am aşezat pe pat lejer, ca să râd în voie.

– Ce e aia dial? întrabă mama, pronunţând cum se scrie.

– Ceeee? întreabă sis, în timp ce eu şi frate-meu, care am priceput ce întreabă mama leşinăm de râs că ea nu pricepe. Aaaa, daiăl. Sună.

– Nu mă aiuri, că habar n-am, zice mama din două în două minute. Ăhăhăăă, unde am făcut click?

– Unde nu trebuia, zice sor-mea.

– De ce odată dau click şi altădată dau enter? întreabă mama.

– Ai învăţat-o să închidă şi să deschidă calculatorul? întreb eu. N-ar fi culmea să ştie să umble pe net dar să nu poată să intre pe calculator?

– Nu, n-am învăţat-o, zice sor-mea, care o iniţiază pe mama în tainele Google.

Eu şi frate-meu hăhăim ca demenţii…

– Ar merge mai repede dacă nu aţi râde voi, zice sis către mine şi frate-meu.

– Păi şi ce haz ar mai avea atunci, că oricum nu e nicio comedie la televizor, zic eu.

– A, nu e nicio problemă, problema e să pricep eu, zice mama.

– Şi ce, întreabă sis, n-ai priceput până acuma?

– Nu, zice mama şi începe să râdă.

Tata apare şi se oferă să taie bilete la spectacol.

Eu:

– E adevărat ce zic oamenii, răzbunarea vine ea mai târziu dar e delicioasă. Sunt răzbunată pentru toate lecţiile alea când se văita că nu pricep nimic. Uite cum se întoarce roata.

Mama între timp se uită şi vede că eu chiar mi-am turnat bere. Fireşte, vrea şi ea.

– Nooo, nimic, că tu ai de învăţat, zic eu. Bere după ce termini.

– Uite, am apăsat aici, dar nu se întâmplă nimic zice mama.

Sor-mea apasă ea şi merge.

– Da la mine de ce nu a mers?

– Păi tu nu ai apăsat bine, zice sis.

– Da tu de ce ai apăsat bine? întreabă mama necăjită.

Eu sugerez să îi dăm şi lecţii de apăsat pe mouse, cu mâna pe mâna ei, cum făcea şi ea cu noi când eram mici şi trebuia să învăţăm literele. Între timp, sor-mea şi-a turnat şi ea o bere. Mama nu a căpătat nimic, pentru că nu se bea la şcoală. Profită de neatenţia soră-mii, care se uita la mine, şi ia o gură din paharul ei.

– Aici cum închid?

– Nu sufla, las-o pe ea, zic eu neîndurătoare.

Tata se întoarece să vadă cum a mers lecţia. Gata, am terminat?

Mama:

-Da, că eu vreau bere.

Eu:

– Da ai învăţat ceva? Bere după ce înveţi.

– Bine, zice mama amărâtă şi dă drumul iar la computator.

Eu l-am trimis pe frate-meu să mai cumpere bere.

Later edit:

Am intrat pe messenger, eu pe laptop şi ea pe computer, din aceeaşi cameră, ca să înveţe, şi acuma îmi trimite emoticoane care scot limba şi râde de nu mai poate. Poftim educaţie!