Just for fun! — 15/12/2010

Just for fun!

Bună ziua, cum vă simteţi?! Eu, mulţumesc, prost. Ca urmare, m-am gândit să revăd acest clip care mă amuză totdeauna şi, cum eu sunt o făptură sufletistă, am zis să râdeţi şi voi, şi ăia care îl ştiţi, şi ăia care nu.

Altminteri, eu tot cuget cum ar fi să comasez blogul ăsta cu celălalt, Biblioteca Babel, pentru că este evident că nu mai pot să ţin două bloguri.

Publicitate
Foc şi pară — 04/12/2010

Foc şi pară

Dar uite că m-am luat cu altele şi nu am avut timp să vă mai povestesc continuarea aventurilor mele cu Domnul Balaurexu şi târgul de carte. Sâmbătă  tocmai începusem şi eu să mă mai liniştesc, după ce timp de două zile fugisem la Gaudeamus direct de la serviciu, din dorinţa de a nu mă trezi cu un companion nedorit. Ca urmare, sâmbătă, pe la ora siestei, m-am furişat de acasă în vârful picioarelor, am ajuns la metrou privind tot timpul peste umăr şi, în general, n-am răsuflat uşurată decât după ce am avut în faţa ochilor priveliştea familiară a pavilionului Romexpo. Cu domul său rotunjindu-se metalic pe cerul gri, cu ferestrele strălucind de lumini şi cu poalele tivite cu o dâră veselă de roşu şi portocaliu, alcătuită din pompieri în echipament de intervenţie, fiecare dintre ei cu casca trasă pe ochi, cu masca de gaze pe faţă şi cu furtunul aţintit ameninţător către cumpărători. Drept vă zic, am şi văzut câteva persoane întorcându-se intimidate din drum.

Despre Confreria Amanţilor Cărţii şi scopurile ei întunecate

Am trecut veselă pe lângă pompieri, am sărit peste furtunurile lor încolăcite în fel şi chip şi am intrat în târg, trăgând, ca de obicei, la standul Millennium Press. Acolo tocmai era momentul când toată lumea se îmbrăţişează cu toată lumea. (Pentru cei care au impresia că târgurile de carte înseamnă să dai fuga prin târg timp de două ore, să cumperi cărţi la reduceri şi să te duci acasă, voi dezvălui, în secret – şi vă rog să nu mai spuneţi la nimeni – adevăratul scop al acestora. Sub paravanul lor se desfăşoară reuniunile oculte ale Confreriei Amanţilor Cărţii, o organizaţie care are scopul îngrozitor de a vedea pe toată lumea pradă patimii îngrozitoare a cititului, cu toate efectele secundare care derivă de aici, cum ar fi punerea de întrebări existenţiale, plictisul faţă de programele de la televizor şi chiar, Doamne fereşte! tentativa de a scrie tu însuţi noi cărţi, de parcă lumea n-ar avea deja destule. Se spune că membrii de rang înalt ai ordinului îşi spun tot ce au de spus, inclusiv chestii de genul cum e vremea, numai în citate celebre. Omenirea se apără şi ea cum poate, dar n-a reuşit să stârpească din temelii această frăţie, care activează de secole şi al cărei fondator este Gutenberg. Modul în care se recunosc între ei membrii – în afară de ochii înroşiţi de prea mult citit – este îmbrăţişarea ritualică. Deci, la târgurile de carte, când vedeţi multă lume îmbrăţişându-se, să ştiţi că despre asta e vorba, dar ajunge, că am dat destule din casă). Ca urmare, m-am amestecat şi eu printre confraţi (uups! m-am dat de gol!) şi m-am apucat să mă îmbrăţişez temeinic şi conştiincios cu toată lumea. Continuarea