Între două (g)rele — 23/09/2009

Între două (g)rele

Doamnelor şi domnilor,

În general, eu sunt o persoană care militează pentru dreptul femeii de a cântări cât are ea chef, în loc să se simtă obligată să aibă pielea drapată cochet direct pe oase. (Eu sunt subponderală, deci remarcaţi precis cât de dezinteresată sunt!) Mă bate gândul să iniţiez o mişcare pentru dezincriminarea celulitei (aici nu mai sunt chiar dezinteresată) şi mă pronunţ ferm pentru dreptul femeii de a nu se tortura trăgând de fiare dacă ea urăşte să facă sport, numai ca să aibă un abdomen beton. (Vrei beton? Fute-te c-o betonieră, puişor, şi vorbim pe urmă – tu, fireşte, cu câteva octave mai sus, cred). Aş interzice prin lege fotoşoparea şi nu cred că ai dreptul să zici despre nicio femeie că e o vacă grasă dacă tu atâta te-ai antrenat la beri-viteză de nu-ţi mai vezi lungul… nasului.

Dar, totuşi, cu toate acestea…

… ieri, când am văzut cum pe butonul liftului apăsa isteric o grasă în timp ce o altă grasă intra pe uşa blocului şi se legăna tacticos către noi, m-a cuprins un acces de panică. Iar când zic grase, trebuie să înţelegeţi că lăţimea concura serios cu  lungimea. Ideea de a mă înghesui cu ele în lift îmi tăia tot cheful de viaţă dar nu puteam să refuz şi când m-au poftit a doua oară. Ca urmare, mi-am strâns resemnată la piept geanta (cu ajutorul căreia mai încerc să compensez puţinătatea făpturii mele) şi m-am potrivit cumva în spaţiul lăsat liber de cele două.

Cea dintâi s-a întins şi a apăsat pe buton. WTF? 2? Doi? Adică etajul II? Tu vorbeşti serios, cucoană? Păi de aia demonstrezi matale că pătratul e o formă geometrică prezentă în natură, că dacă nici până la doi nu o iei pe scări… Mă jur că, dacă aş sta la doi sau la trei, nu aş lua liftul decât atunci când aş veni de la piaţă cu căruciorul plin de cumpărături. În fine, liftul se eliberează de povara ei, eu constat că ăia care l-au renovat par să fi făcut treabă bună de vreme ce suntem încă în aer, iar cealaltă grasă se întinde şi ea şi apasă, total nesurprinzător, pe butonul pentru etajul III, trei, 3.

Sigur, a face o constatare la acest moment înseamnă să vii cu morala muuult după sfârşitul fabulei. Să le ceri să urce acum pe scări, la greutatea lor, înseamnă să le abonezi la apoplexie. Dar dacă ar fi folosit scările de fiecare dată în loc să ia liftul, poate n-ar mai fi ajuns chiar aşa.

Publicitate
Modele — 18/09/2009

Modele

L-am auzit aseară pe Bendeac zicând cu nonşalanţa omului care are numai certitudini (v-am zis cât de tare mă enervează ăştia, nu?): „E plină ţara de târfe”. Hâuuu! Că s-a dus el în club şi dacă te duci în club poţi să ieşi imediat cu o tipă şi să ţi-o pui cu ea în maşină, să te întorci, să ieşi imediat cu alta, şi tot aşa până dimineaţa. Mă rog, eu aş zice că România nu-i un club şi că nu poţi să reduci ţara la propriul tău mediu. Plus că după a treia tipă – şi asta dacă eşti în formă, frate – nu prea mai poţi decât să le arăţi stelele de pe cer dacă tot le-ai scos afară.

În tot cazul, felicitări domnului Bendeac, luptător feroce împotriva cocalarismului, pentru că a conferit legitimitate părerii cocalarilor că mai toate femeile sunt târfe, sugerând asta în direct la televiziune.

Asta într-o emisiune care dezbătea problema cocalarismului şi în care domnul în cauză apăra civilizaţia. Da o cam apăra cu metodele cocalarilor, cumva, ceea ce duce la riscul ca, până învingem, să devenim ca ei. A zis de exemplu în emisiune, în repetate rânduri, că ar fi de acord cu sterilizarea cocalarilor. Să nu se mai înmulţească, domle! Bine, ştiu, nu e fezabil, dar o doză suplimentară de ură socială ne trebuia nouă acuma? Că în felul ăsta îi legitimăm şi mai tare să fie porniţi împotriva noastră, dat fiind că-i atacăm la moştenitori.

A, e doar o vedetă? Păi atunci să facă doar show, să nu mai facă şi morală. Să-i ridiculizeze, nu să sugereze că un asemenea mod de a gândi ar putea fi corect. Să faci mişto de ei poate fi o supapă. Să inciţi la ură nu mai e în regulă, că nu de asta ducem lipsă.

Înţeleg că în aceeaşi emisiune demascase un cocalar (ştiţi că pe mine mă enervează termenul şi la fel şi „piţipoancă”?) care agresase un puşti şi că ăla s-a ales cu dosar penal. Foarte bravo, dacă instituţiile statului au nevoie de televiziune ca să-şi facă datoria hai să le dăm televiziune. Dar faptul că ai făcut una bună nu-ţi dă dreptul să faci imediat două rele.

Educaţie civică: you’re doin’ it wrong! — 15/09/2009

Educaţie civică: you’re doin’ it wrong!

Undeva pe lângă blocul meu
Undeva pe lângă blocul meu

Uite un exemplu despre cum NU se face educaţie civică, dovadă că nu e suficient să fii nemulţumit şi să iei atitudine, cât timp atitudinea e greşită.

Prin îndrumarea politicoasă a beţivilor care se pişă pe colţul exchange-ului cu pricina să se ducă în schimb să fericească un pom cu lucrarea vintrelor lor:

a. se induce ideea că să te pişi la rădăcina unui pom e un lucru acceptabil

5. se duc astfel dracului pomii de pe artera principală (care pomi şi aşa se chinuie să supravieţuiască în poluarea infernală din Militari).

ţ, 15.  trotuarul tot miroase a urină stătută.

Şi oricum, noaptea e destul de întuneric şi nu cred că beţivii în cauză văd biletul (fie şi dublu).

Prioritate înaripată —

Prioritate înaripată

Ieri seară am văzut ceva frumos: am văzut o maşină care dădea prioritate unui porumbel. Străduţa respectivă e îngustă şi destul de circulată, că trec şi troleele pe acolo, dar şoferul (sau şoferiţa) a oprit şi a aşteptat ca porumbelul, care mergea tacticos de-a curmezişul străzii, fără nicio grabă, să ajungă pe trotuar. Nici măcar nu l-a claxonat.

Unde sunt şi de ce? — 12/09/2009

Unde sunt şi de ce?

Acum câteva seri, în liniştea de la ora nouă, se aude deodată o voce, undeva afară, zicând:

– Băi, zi-mi şi mie adresa mea!

?!?! Ha?

– Dă-mi băi, în pula mea adresa mea, insistă ăla, în continuare, isterizat.

Probabil, ca şi mine, persoanei luate la întrebări nu-i venea să creadă ce aude.

– Zi-mi, băi, adresa, băga-mi-aş pula, că mi-a luat foc garsoniera şi trebuie să chem pompierii!

Da, bine, ştiu, o să găsiţi voi imediat o explicaţie pentru faptul că tipul nu-şi ştia propria adresă. Da mie tot mi s-a părut comic! Inclusiv când am realizat că incendiatul stătea pe aceeaşi coloană cu mine, numai că la etajul doi.

Din păcate inundaţia vecinei de la 10 se oprise, altfel s-ar fi rezolvat fără să se mai deranjeze pompierii.