Caresse se arcui deasupra lui gemând. Privită de jos, era magnifică. Sânii tari, cu sfârcuri trandafirii, tăiau aerul ca prova unei veliere de mare viteză. Lumina venită din spate îi poleia linia torsului, adâncitura taliei și conturul șoldului stâng. Părea turnată din aur și umbră, pe care un metalurg priceput le-ar fi topit împreună. O creatură a Focului, și nu a Apei, care era Talentul ei. La momentul potrivit, Illyan trimise o adiere să-i mângâie șira spinării ca un deget insinuant, împingând-o pe culmile plăcerii. Flăcările care luminau încăperea palpitară brusc în globurile lor, apoi redeveniră discrete.
       * LISTA EPISOADELOR
      Fata își ridică părul ca să se răcorească, privind în jos la el, îmbujorată și triumfătoare. Era a patra oară când făceau dragoste și se simțea de acum în largul ei, lăsând în urmă stânjeneala provocată de formalitățile pe care le implicase încheierea contractului dintre Crane și matriarhia Faïal.
      – Trebuie să fie grozav să ai atâtea Talente, zise ea.
      Se aplecă și-și plimbă degetele pe pandantivul complicat care se odihnea pe pieptul lui.
      Illyan prinse între degete pandantivul Caressei, care se legăna în spațiul dintre ei, apoi își lăsă mâna să cadă pe coapsa ei, într-o mângâiere leneșă.
      – Copilul nostru ar putea fi nemaipomenit de bine dăruit, spuse el. Apa e un Talent la care nu-s chiar strălucit, dar ar putea să moștenească partea asta de la tine. Cred că ne completăm foarte bine.
      O umbră se strecură pe chipul fetei. Se ridică și se întinse alături, ascunzându-și fața în părul lung.
      – Poate ar fi bine să nu fie atât de Talentat, spuse, culcându-și capul pe umărul lui. Altfel poate or să mi-l ia…
      – Nu cred, se grăbi el să o liniștească. Dacă matriarhia ta a încheiat contract cu mine, înseamnă că se dorește o amplificare a Talentelor. Și, oricum, nu este dat niciodată spre adopție cel mai Talentat. De obicei sunt scoși din familie unu-doi indivizi cu Talente medii, cât să scadă din nou sub Limită.
      Caresse se săltă în capul oaselor, cu ochii înlăcrimați de grija pentru copilul ei nenăscut.
      – Așa e?
      – Sigur.
      – Când te-au testat pe tine așa s-a întâmplat?
      Într-o zi o să înțeleg cum fac ele chestia asta, își promise Illyan. Cum poate până și cea mai naivă fată să simtă câteodată exact ce vrei să ascunzi.
      – Da, spuse el. Celălalt… era un Talent mediu în privința Focului.
      Își aminti tensiunea palpabilă ce domnea în matriarhia Crane în ziua în care împlinise zece ani și i se măsuraseră Talentele. Ca și cum până și zidurile și-ar fi ținut respirația. Clanul Crane se apropiase periculos de Limita Superioară, iar copilul cu prea multe și prea intense daruri risca să-l ridice dincolo de ea. Ceea ce ar fi trebuit să fie pentru Illyan ziua maturității sale, o sărbătoare în sine și o amintire care să-i umple inima de mândrie devenise un coșmar.
      – Nu cred că-i corect, spuse fata. N-am văzut întâmplându-se la noi în familie, dar nu-i corect.
      – De obicei, familiile își fac calculele genetice cu mai mare grijă, dar nu poți controla chestiile astea. Și da, nu-i corect, spuse Illyan.
      Până și în propriul lui auz vocea îi suna distantă.
      – Era un frate de-al tău?
      – Nu. N-aveam niciun părinte în comun.
      Era cu doi ani mai mare ca Illyan. Era cel mai bun prieten al lui. Nu mai avusese vreodată altul ca el.
      – Dar, întrebă ea, a fost totul bine, nu? L-ai mai întâlnit?
      Nu era curiozitate, fata își imagina în continuare viitoruri posibile pentru copilul ei nenăscut.
      – Da, spuse Illyan, forțându-se să zâmbească, l-am mai văzut…
      … trăgând să moară într-un pat împuțit de spital, în nebunia care urmase după Cel De-al Patrulea Război Meteorologic, cu Talentul ars complet după sforțările supraomenești la care se supusese, cu mușchii topiți pe trup, un înveliș folosit și aruncat.
      Fără o vorbă, Caresse își puse brațele în jurul gâtului lui. Se pierdură în jocul sărutărilor date și primite, în simpla plăcere a atingerii pielii de piele și, pentru un timp, prezentul le acapară toată atenția și lui, și ei.
      Zece ani, își zise el înainte să adoarmă. Zece ani de contracte ca acesta și avea să strângă o avere suficientă ca să poată trăi în pace.

*

      Clubul Tinerilor Talentați zumzăia ca un cuib de viespi stârnite. Pahare se spărgeau, ici-colo răsunau glasuri ridicate, domolite brusc de șșșt-urile celorlalți, ziare erau fluturate demonstrativ în aer. Furtuna ce păruse a se fi potolit cu o seară în urmă revenise de dimineață cu forțe proaspete. Se împlinea o săptămână de când locuitorii Eofrastului erau consemnați în case, plictisindu-se de moarte. Economia începea să șchioapete. Meteorologia luase la verificat pandantivele tuturor Multitalentelor căutând un semn al depășirii restricțiilor. Matriarhele a două mari clanuri începuseră să ceară demisia Înaltului Consiliu al Meteorologiei, iar ambasadorul Davariei, țara vecină și până de curând dușmană, fusese chemat să dea explicații. Și, mai rău de atât, cursa anuală de baloane amenința să fie amânată.
      – A, Crane! Voiam să mă sfătuiesc cu tine!
      Vocea îi întrerupse pe Illyan și Glorius care se certau cu glas scăzut, Crane vrând să-i comande lui Toole un prânz mai substanțial, celălalt refuzând.
      Îmbrăcat în culoarea cenușie a doliului, Marcias Harald, Prim-Consort al Carinei Harald, subțire în ciuda celor patruzeci și cinci de ani ai săi, se opri lângă masa lor, însoțit de o copie mai tânără a sa, de asemenea în gri.
      Marcias îl îmbrățișă pe Crane zâmbind cu căldură. Illyan schimbă un salut rece cu însoțitorul lui Marcias, apoi toți se așezară din nou la masă. Toole, fiind un Antitalent, și încă unul sărac și neaparținând unei matriarhii, fu ignorat.
      – Am trecut pe aici să iau prânzul cu Amias, zise bărbatul scoțându-și mânușile pe care nu se vedea nicio pată de apă.
      Marcias era și el un Multitalent.
      – Cum vă descurcați? întrebă Illyan politicos.
      – Prost, Illyan, zise Marcias. Sunt discuții legate de succesoarea Carinei… Niciuna dintre Mame nu e suficient de Talentată, iar cea mai promițătoare dintre Fiice e mult prea tânără. Carina… Carina nu și-a pregătit o succesoare, așa cum se face. Ba chiar le-a alungat din clan pe cele prea puternice. Știi cum se urăsc femeile când se urăsc. Alegerea nu-i evidentă… de fapt nu prea ai pe cine să alegi.
      – Se știe cine… Se știe de ce s-a sinucis? întrebă Illyan. Înțeleg că e o anchetă…
      – Da, Meteorologia ne-a luat pe toți la întrebări, dar… eu nu cred în ipoteza sinuciderii. Nu era genul Carinei. Posibil să fi fost un clan rival, care voia să ne slăbească și a reușit. Aici voiam să-ți cer sfatul…
      Marcias se foi, se jucă cu un șervet, apoi își drese glasul.
      – M-am gândit să preiau eu însumi rolul. Să fiu… matriarhul clanului.
      – Marcias… zise Crane. Ei bine… e… neobișnuit. Ăăă…
      Cu coada ochiului, văzu că Glorius rămăsese cu paharul în aer.
      – Adică nu s-a mai făcut niciodată… Dacă Mamele nu sunt suficient de Talentate, alege-o pe cea mai docilă dintre ele și condu tu clanul din umbră, ca Prim-Consort. Doar așa se procedează de când veacul. Sau, zise el scormonind prin memorie, poți să ceri în căsătorie o tânără Talentată din alt clan. Paralții se confruntă cu un surplus de Talente, de exemplu, și Marisia, deși destul de Talentată, nu e foarte… feminină din fire. Cred c-o s-o poți struni.
      – Nu, zise Marcias clătinând din cap, în timp ce netezea inconștient fața de masă. Nu vreau s-o fac prin interpuși. Sunt cel mai Talentat membru al matriarhiei mele și cred că sunt capabil s-o călăuzesc. Mai bine decât Carina. Nu ni se spune tot timpul că Talentul contează?
      – În fond, cine zice că trebuie să ai uter ca să conduci o matriarhie? interveni tânărul Amias. Nu înțeleg de ce faptul că femeile poartă copii în pântece le face automat niște conducătoare mai bune decât noi. Nimic n-o demonstrează. Tata se ocupă de finanțele clanului de ani de zile, deși se spune că bărbații n-au răbdarea necesară pentru-așa ceva.
      Aranjate pe o față prea îngustă, trăsăturile tatălui său erau, la el, neatrăgătoare. Marcias puse o mână liniștitoare pe brațul fiului său.
      – Păi nu-s eu ăla care să se împotrivească, zise Crane ridicând mâinile ca să se apere. Toată lumea știe că detest matriarhiile.
      – A, nu, Crane! protestă Marcias. Clanurile sunt vitale pentru societatea noastră. Clanul te hrănește, clanul îți dă de lucru, clanul îți oferă dragoste… Eu cred în clanuri. Și cred că aș fi un conducător bun pentru clanul meu.
      – Îți doresc tot succesul din lume, Marcias, zise Illyan. Dar ele n-o să permită așa ceva.
      Marcias ridică din umeri ca și cum ar fi zis: „Știu. Dar trebuie s-o fac.”
      – Și de ce trebuie să ne permită ele să fim ce vrem? interveni Amias. Nu suntem copii. Dacă ni s-ar da o șansă, am putea demonstra că suntem la fel de competenți ca ele!
      – Cine dă puterea din mână odată ce a obținut-o? i-o tăie Illyan. După aia ar trebui să concureze și cu noi. Așa, jumătate din problemă e rezolvată, nu se luptă decât între ele.
      – N-ai vrut niciodată putere? interveni Marcias.
      Illyan ridică din umeri.
      – Și să stau toată ziua să gândesc alianțe matrimoniale, programe de educație pentru copiii clanului, investiții și să trag sfori în Consiliul Meteorologiei? Nu, le las pe femei să joace jocurile astea. Dar o să te ajut cum pot, Marcias, zise el.
      Mai vorbiră puțin, apoi se despărțiră, Marcias cu o îmbrățișare caldă și Amias cu o privire ostilă.
      În urma lui, Toole pufni.
      – Am impresia că a ajuns un soi de rit de trecere printre tinerii aristocrați din Eofrast, comentă el sarcastic. Să-l provoci pe Illyan Crane la duel. Și să fii bătut.
      Meteorologia interzisese și duelurile, bazate pe Talente, ceea ce le făcea mult mai palpitante.
      – Nu, zise Illyan. Cu el nu m-am bătut. Nu-și poartă pandantivul la vedere, însă Amias e un Antitalent. Nici n-ar trebui să fie primit aici, dar se face o excepție fiindcă e dintr-un clan puternic.
      – Atunci de ce s-a uitat atât de urât la tine tot timpul?
      – Așa a făcut? N-am observat.
      – Ei, am observat eu. E important să te uiți și la gesturile oamenilor, Illyan, nu doar să asculți ce spun.
      – Nu că Amias ar fi spus multe.
      – Nu, dar ochii lui povesteau epopei și toate erau sângeroase. Fii atent la băiatul ăsta, Illyan! Faptul că e un Antitalent nu-l face nepericulos.
      Apoi tăcu, brusc căzut pe gânduri, până când Illyan își pierdu răbdarea.
      – Acum știm ce se petrecea în matriarhia Harald și lucrurile nu erau grozave, zise Toole în cele din urmă. Mă întreb cum am putea afla mai multe despre Jasmilla Bliss.
      Illyan râse amuzat.
      – Nimic nu-i mai ușor. Las pe mine!
      Afară furtuna se domolise.

      (Episodul următor)

     LISTA COMPLETĂ A TEXTELOR MELE

      COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. 

      Această povestire este o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau întâmplări reale este accidentală.

Publicitate