Cu o mică întârziere, Crăciun fericit și o felicitare care să vă amuze:
Lună: decembrie 2011
este când ajungi în fața blocului și, în loc să scoți cheia, scoți cardul de acces în instituția pe care ai reușit naibii s-o părăsești pentru câteva ore de somn…
Probabil că nu ați auzit de Grigore Cartianu, redactor-șef la Adevărul. Stați liniștiți, n-ați pierdut nimic, iar motivul pentru care-l scot din anonimat este doar acela că eu atâta idioțenie insensibilă concentrată într-un spațiu atât de mic n-am mai citit de mult. Într-un editorial despre sinuciderea Mălinei Olinescu, omul nostru comite în serie paragrafe generatoare de râs isteric.
Ziaristul își începe textul cu o interogație din șirul marilor întrebări fundamentale ale omenirii: „Întrebarea nu e dacă se va mai sinucide cineva, ci când o va face, cine e nefericitul şi de ce şi-a pus capăt zilelor. Suicidul pare să fi devenit o epidemie naţională. (Dar nu trebuie să vă faceți griji, Cartianu rezistă eroic).
După ce o judecă sumar pe artistă, Cartianu își exprimă dezaprobarea față de gestul ei de a își lua viața, pentru că „în fond, era viaţa ei, pe care Dumnezeu nu i-a dat-o nici în leasing, nici cu împrumut”. (Da chiar așa, domle, ce tupeu pe om să facă el ce vrea cu propria-i viață, te și miri ce le-o veni la unii! Bine că nu e Cartianu Dumnezeu, că o trimetea la reîncarnare în pas alergător, așa, ca să se învețe minte să-i mai tragă chiulul!).
Ei, și acum țineți-vă bine, că vine artileria grea pe bază de fasole cu cârnați:
Scriam eu mai demult că probabil unele dintre cele mai sincere urări de „La mulți ani!” le primești de la firma la care ai asigurarea de viață. Iată că azi am depistat și opusul, când am intrat într-o farmacie, am cerut niște picături și farmacista, la plecare, mi-au urat: „Sănătate”.
Dreaming Jewel 
Cârcoteli