Și așa se face că revoluția avu loc în lipsa lui Illyan, silit să-și petreacă următoarele zile în repaus total și pe întuneric, informat de Toole cu privire la cele petrecute. După ce Meteorologia oprise circulația, revoltații își puseseră la lucru propriile Talente și, cu hopuri, cu opinteli, velierele se urniseră din nou. Odată cu asta, îndârjirea mulțimii crescuse, căci unii dintre cei prezenți încălcaseră restricțiile impuse de Meteorologie și simțeau că nu mai au cale de întoarcere. Pompierii înconjuraseră piața, dar nu împiedicaseră accesul în ea. Ba chiar, când generalul de Meteorologie Wilzur amenințase mulțimea cu represalii, Stevana Farad anunțase că Meteorologii erau pe cont propriu.
* LISTA EPISOADELOR
– Stevana a declarat că Pompierii sunt în slujba cetățenilor și că nu vor interveni între cetățenii care vor să discute pașnic și guvernul lor, ba chiar a spus că Pompierii nu vor privi indiferenți violențele comise de guvern la adresa unor cetățeni pașnici. După asta Wilzur a acceptat niște negocieri și în urma lor Marcias a fost eliberat și își va susține candidatura, îi povesti Toolee.
Nimeni nu credea că ăsta era sfârșitul întregii istorii.
– Trebuie să ne pregătim pentru o luptă îndelungată, zise Marcias, când veni în vizită. Abia în arest am văzut adevărata față a Meteorologiei, Illyan!
Pentru Illyan, așezat într-un șezlong, cu o vizieră de mătase verde pe ochi, Marcias și Toole erau două voci fără trupuri. Discutară un timp despre situația politică, analizând ruptura dintre Pompieri și Meteorologie, apoi Illyan îl întrebă dacă-și amintise ceva despre Jasmilla. Marcias negă.
– Știe, sigur că știe, zise Toole după plecarea lui Marcias. Dar protejează pe cineva.
– Pe cine?
Glorius făcu o pauză. Illyan se încăpățână să nu insiste cu întrebările. Știa că Toole ardea de nerăbdare să-i spună.
– Pe fiul lui trupesc. Pe Amias…
Illyan se ridică în capul oaselor și își dădu la o parte viziera. Filtrat prin draperiile trase, soarele nu-i răni ochii. Glorius era un contur întunecat în cadrul mai luminos al ferestrei.
– Ce?
– Amias e criminalul.
– Dar… dar el e un Antitalent!
– Da, pufni Glorius. Iar Caresse n-are pic de Talent cu Focul!
– Dar, Glorius… Asta nu se poate, zise Illyan. Meteorologia a verificat pandantivele tuturor.
– Pe al meu nu, zise Glorius încet. Nici pe ale celorlalte Antitalente. Ca Amias…
Illyan clătină din cap năucit.
– A avut motivul și a avut mijloacele. Nu numai ura față de cele două, ci și dorința de a-i deschide calea tatălui său, îndepărtând-o pe Carina. Iar Jasmilla trebuia să moară pentru că știa despre Talentele lui ascunse. Sau poate că a omorât-o ca să vadă dacă putea scăpa basma curată, dacă putea trece moartea ei drept sinucidere. Așa, ca un fel de repetiție.
– E incredibil, oftă Illyan.
– Uite încă o dovadă, continuă Glorius. A redactat o listă cu cerințe pentru Meteorologie. N-a pus în ea nimic despre drepturile Antitalentelor. N-a făcut-o până nu i-am sugerat-o eu. De ce? Pentru că nu-i pasă de Antitalente: în sinea lui el știe că e Talentat!
– Asta nu-i o dovadă, zise Illyan. N-o putem prezenta nimănui.
– Nu, zise Toole desprinzându-se de la fereastră și apropiindu-se de el. Nu văd cum am putea să prindem noi criminali, așa cum vrei tu, atâta timp cât nu avem nicio calitate să facem asemenea anchete. Dar pe Amias trebuie să-l oprim. Fiindcă vrea să te omoare. A încercat deja o dată.
– Ce?
– Sunt aproape convins că a încercat să te omoare în timpul ciocnirii. Meteorologia oprise curenții. De unde a apărut pala aia de vânt care a făcut focul să vină direct către tine? Amias era în veliera de alături. Am sărit pe el și l-am doborât, chipurile ca să-l apăr de foc. Doar e un Antitalent, nu? Și ghici ce? Focul a încetat să mai înainteze!
– Dar el mergea să-și salveze tatăl! protestă Illyan. Cum să-și aleagă tocmai momentul ăsta ca să…
– A văzut prilejul și a profitat. E deștept și are sânge rece. Și, ți-am mai zis, te urăște.
*
Meteorologia, probabil ca să-și arate supărarea, aranjase o vreme rece și vântoasă pentru curse. Chiar și așa, câmpia de lângă Eofrast era înțesată de spectatori înarmați cu binocluri, pături și carnețele de pariuri. Dealurile care o mărgineau, terasate și transformate în tribune, erau rezervate aristocrației. De data asta însă nu domnea atmosfera festivă obișnuită, presărată de râsete. Din mulțime se ridica un murmur surd și, în loc să se amestece cu femeile instalate deja la locurile lor, bărbații erau adunați în mici grupuri la poalele tribunelor, discutând cu glas scăzut. Matriarhele aruncau priviri iritate din lojele lor, fără să poată însă obiecta.
Piloții și echipele lor soseau la linia de start cărând nacelele și pânza strânsă a aerostatelor. Baloanele alb cu albastru ale Meteorologiei erau deja în aer, de unde urmau să supravegheze competiția. Illyan, în nacela lui, primea saluturile și urările de bine ale cunoscuților.
– Încă mai ai timp să te răzgândești, zise Glorius. Te rog!
Stătea lângă nacelă privindu-l îngrijorat.
– O să fii în aer, restricțiile sunt temporar anulate în zona asta, e foarte ușor să te atace cineva.
– Glorius, ce poate să-mi facă Amias? Bună, Adria, succes și ție! E cel mult un Talent mediu, altfel nu l-ar fi putut ascunde, reluă el întorcându-se către Toole. N-ai niciun motiv să fii îngrijorat.
– Illyan!
Caresse se ivi lângă ei, într-o rochie albastră, cu un trandafir în păr.
– Am venit să-ți urez succes! zise ea oprindu-se lângă nacelă cu răsuflarea tăiată.
– Credeam că vrei să mă convingi și tu să nu concurez, ca Glorius aici de față. Crede că mă paște nu știu ce pericol.
– Adevărat? zise fata cu o umbră de îngrijorare, întorcându-se către Toole.
– Ei, știi tu bine ce pericol, că doar ți-am explicat, zise Toole.
– Lasă asta, spuse Illyan aplecându-se către Caresse. Dă-mi un sărut să-mi poarte noroc!
Când buzele li se desprinseră, fata îl învălui într-o privire adoratoare, apoi păși îndărăt, căci arbitrii de sol înaintau pe linia de start, cerându-le spectatorilor să se îndepărteze.
Un fum roșu se ridică din balonul principal al Meteorologiei. Cursa începuse. Linia de start păru să înflorească în clipa în care piloții – experți cu toții în manipularea aerului și focului – trimiseră aer cald în pânzele baloanelor. Mii de ciuperci imense, colorate în cele mai năstrușnice combinații, se înălțară deasupra nacelelor. Saci cu nisip fură aruncați cu bufnituri și baloanele începură să se înalțe.
Illyan încălzi aerul ridicându-se rapid deasupra celorlalți. Balonul de culoare violet îi urma ascultător comenzile. De data asta, în loc să se izoleze cu ajutorul unei bule de aer, Illyan își puse ochelarii protectori și lăsă vântul să-i biciuiască obrajii. Se ridică sus, tot mai sus, atât de sus încât aclamațiile mulțimii ajungeau la el ca un ecou îndepărtat.
În învălmășeala de sub el, două baloane se ciocniră și se încurcară. Piloții se încăierară la marginea nacelelor, fiecare încercând să taie sforile balonului celuilalt și să le apere pe ale sale. În cele din urmă, spre dezamăgirea tuturor, se degajară fără ca vreunul dintre ei să intre în picaj.
Illyan prinse un curent din înălțimi și-l iuți, făcându-l să împingă balonul înainte, către linia de finiș. Înainta bine, căci nu trebuia să se ferească de ceilalți competitori. La înălțimea asta, avea tot cerul numai pentru el. Asta însemna Talentul: să zbori departe de lume și de constrângerile ei, una cu vântul și norii, fără restricții meteorologice.
Murmurul mulțimii îl făcu să privească în urmă. Unul dintre baloanele care se ciocniseră mai înainte începuse să coboare cu repeziciune. În nacelă se vedea o siluetă micuță retezând funiile ce legau balonul de coș. Acesta se desprinse, dar chiar și eliberat, balonul, cu o tăietură lungă în pânză, nu se dovedi în stare să susțină greutatea pilotului. Cu un gol cumplit în stomac, Illyan se răsuci ca să nu vadă impactul și atunci îl lovi tornada.
Se născuse de nicăieri, avântându-se în sus către el ca o gură lacomă, o trombă de aer întunecat, plin de praf, iarbă și frunze rupte. Illyan încercă să se abată din calea ei, însă vârtejul îl urmă. Încercă să-l domolească, dar, pentru prima oară în viața lui, vântul refuză să-i dea ascultare, înhățându-l, rostogolindu-l, presându-i aerul în plămâni, purtându-l departe de tribune.
Câmpia gonea pe sub el, presărată cu mici movile și cu tufe sărăcăcioase. Undeva scânteia un lac și își dădu seama că se îndrepta către el. Făcu un efort disperat și se luptă cu vântul, reușind să recâștige un oarecare control asupra balonului. Tocmai începuse să-l facă să coboare, când pânza se sfâșie cu un șuierat.
Se prăbuși într-un vălmășag de pânză și sfori care-l împiedica să vadă. Tornada îl înhăță bucuroasă. Numai din instinct reuși să abată balonul, evitând suprafața lacului, dar se izbi cu putere de sol. Simți o durere sfâșietoare în pântece, apoi nacela se rostogoli și se opri. Pânza balonului se așternu peste el.
Illyan rămase un timp întins în iarbă, încercând să-și revină. Nu reușea să se concentreze și, ori de câte ori respira, durerea din abdomen se întețea. Se sufoca. Își smulse ochelarii protectori și-i aruncă. În jurul lui se auzeau voci, dar nu putea să deslușească tonul sau cuvintele. Scutură din cap. Trebuia să iasă de aici!
Pipăi după cuțitul de la centură și începu să taie pânza până când văzu cerul albastru și simți o adiere răcoroasă mângâindu-i fața. Asta-l mai învioră și, proptindu-se în palme, se ridică în capul oaselor. Durerea provocată de această mișcare atât de simplă făcu să-i joace pete verzui pe dinaintea ochilor. Privi în jos.
Nacela era răsturnată pe-o parte. O bucată din balustrada ei de lemn se frânsese în cădere și bucata aceasta era înfiptă în abdomenul lui. Era și sânge, nu mult, dar era. Illyan scoase un scâncet șocat. Apucă lemnul cu mâna ca să-l tragă afară din rană, dar durerea se dovedi peste puterile lui de a îndura. O sudoare rece îi îmbroboni tâmplele.
– Glorius, scânci el.
Dar Glorius nu era acolo. Glorius îl prevenise…
Gândul că tornada putea să nu fi fost un simplu capriciu al naturii îl puse în mișcare. Se răsuci în genunchi, se prinse cu o mână de peretele nacelei răsturnate și se ridică, fără să știe cum, în picioare.
La numai câțiva pași de el aștepta o siluetă.
LISTA COMPLETĂ A TEXTELOR MELE
COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Această povestire este o operă de ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau întâmplări reale este accidentală.
Dreaming Jewel 