(continuare)

Când dă cu ochii de mine în pragul ușii, ținând-o de braț pe Faya, mătușă-sa leșină. Unchi-său, Ando, apare și el în holul apartamentului și, văzându-și nepoata rătăcitoare, își duce mâna la piept, holbând ochii. Mă rog în gând să nu facă atac de cord. E o complicație de care chiar n-am nevoie.
– F… Faya, zice Ando uitând cu totul că nevastă-sa zace de-a latul holului și ar avea nevoie de puțin ajutor. Te-ai… te-ai întors! Unde ai fost?
Dar glasului său îi lipsește convingerea.
Faya intră tăcută în apartament și el nu îndrăznește s-o oprească.
– Am găsit-o într-un bordel, unde mi-ați sugerat dumneavoastră să caut. Cred că soția nu se simte bine…
– Ah, exclamă el și îngenunchează lângă ea. Mushi, zice el începând s-o plesnească neconvingător peste obraji. Mushi!
Pleoapele femeii tremură ușor.
– Mushi! Faya… Faya s-a întors acasă.
Ochii femeii se deschid.
– A…
Privirea ei mă descoperă. Se întrerupe din orice va fi vrut să spună.
– A spus unde a fost?
Se ridică neașteptat de vioaie și se repede în sufragerie, unde Faya s-a oprit în picioare, privind în jur. Mushi o apucă de umeri.
– Unde-ai fost, fată proastă? În ce încurcătură ai mai intrat?
– E teafără, zic eu pe un ton care subliniază că asta ar fi trebuit să fie prima ei întrebare. Numai că nu-și mai amintește nimic. Absolut nimic. Trebuie să o luați cu blândețe pentru început.
– Stai jos, Faya, intervine unchiul ei. Dacă nu voiai să te măriți trebuia să ne spui.
Adevărata Faya probabil că le-a spus asta în mod repetat. Privesc din nou apartamentul prea elegant pentru mobilierul lor.
– Ar trebui să o conduceți în camera ei. Poate printre lucruri familiare o să înceapă să-și amintească, sugerez eu.
Cei doi se privesc jenați.
– Ce, tot nu i-ați despachetat lucrurile? întreb neputând să mă abțin.
Au niște mutre care merită privite. Sau luate la palme.
– Medicul zice că ar trebui să își reia activitățile obișnuite. O s-o ajute să-și recapete memoria.
Un medic, dacă ar consulta-o, ar avea cu totul altceva de spus, dar contez pe faptul că primul lor telefon nu va fi la medic.
– Ei bine, zic eu. Trebuie să mă retrag. O să comunic concluziile mele către FTMO, să se ocupe ei de aspectele legale. Multă sănătate, domnișoară!
Ea mă privește cu ochi goi și nu scoate o vorbă. Vocea Fayei este următorul test și sunt oarecum îngrijorat, deși Dangor s-a antrenat urmărind filmulețele de pe pagina virtuală a fetei.
O las cu ei și plec. Părăsesc demonstrativ strada, apoi mă instalez în glisor și urmăresc drona pe care am lăsat-o de pază. Abia atunci răsuflu ușurat. Dacă unchiul și mătușa ei nu s-ar fi mutat, mi-ar fi fost greu s-o trec drept Faya, căci ușa vechii lor locuințe, așa amărâtă cum era, sigur avea amprentele digitale, vocale și retinale ale fetei. Lăcomia lor o să le fie pierzania.

*

– Trebuie să mă suni tu, spune Dangor. Unchiul fetei îmi verifică toate apelurile efectuate și vrea să știe pe cine am sunat. Dacă întârzii mai mult de cinci minute pe drumul de la școală, mătușă-sa vrea explicații. Intră în cameră peste mine pe neașteptate ca să vadă pe ce site-uri navighez.
Au trecut trei zile și nu s-a întâmplat nimic, ceea ce mă calcă teribil pe nervi. Mă așteptam ca TYrsen să fi vrut să se uite mai îndeaproape la copia Fayei, îndoindu-se de propriii lui oameni, întrebându-se dacă n-a fost tras în piept. Dar probabil că a mirosit capcana și se abține să pice în ea. Întrebarea e cât va reuși s-o facă.
– Se știe cum a murit? mă întreabă Dangor.
– Electrocutată. O fi încercat să evadeze și sunt mulți pe aici care au garduri electrificate.
Dangor clatină din cap întristată.
– Biata fată, ce viață a avut! Chiar nu avea prietene la școală. E un grup de gâște bârfitoare care sunt convinse că eu – adică ea – a lipsit atâta ca să facă un avort. Mereu chicotesc și se întrerup din vorbă când apar. Singurul care se învârte pe lângă mine e Gerais. Nu i-ai zis?
– Nu, nu i-am zis. M-am gândit că, în cel mai bun caz, putem pretinde o vreme că ești ea și pe urmă să dispari din nou. Pentru cazul în care nu reușesc să-l dau în vileag pe TYrsen.
– N-o să meargă, zice Dangor. Poliția trebuie să-i anunțe pe tutorii ei că fata-i moartă și atunci o să afle și el. Și nu vrei să-l ai dușman. Băiatul nu e prost deloc. Din păcate, nu pot să-i dau ce vrea. Aș începe să mă transform.
Imaginea ei în pat cu Gerais îmi face beznă în minte. Știu că și la bordel avea alți clienți, rari cum erau, dar acum e altceva, acum e a mea. Răsar din ceața geloziei la timp ca s-o aud zicând:
– Primesc tot felul de oferte de muncă pe numele Fayei. De genul „bani ușori pentru fete drăguțe”. Chiar insistent.
Și-atunci mă prind.
– Păi poate ar trebui să răspunzi la vreuna dintre ele.

(Episodul următor.)

VEZI AICI LISTA COMPLETĂ A EPISOADELOR!

COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. 

Desigur, această povestire este o operă de ficțiune. Autoarea jură că nu și-a vârât în text niciuna dintre cunoștințe și că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Publicitate