(continuare)

Spusele lui mă bântuie a doua zi, în timp ce caut fără succes vreo urmă a meduzianului. Nici nu mă așteptam să-l mai găsesc, probabil se transformă în compost pe undeva. Nu depun mari eforturi cu cazul, pentru că mă aștept ca oricine îl va fi plătit pe Rigmor – probabil Jaas TYrsen – să încerce să intervină și în munca poliției. Șefi corupți am o mulțime, are de unde alege.
Pe la prânz, în timp ce încerc fără succes să mă conving că un puști amețit n-are de unde să-mi știe ambele identități, primesc un apel prin rețeaua publică. Îl preiau și doi ochi aurii și amuzați mă privesc dintr-un chip arămiu.
– Domnul polițist Dawood, spune Gerais. Știți cum se face că hessienii au totuși o diplomație, deși toate emoțiile lor sunt la vedere?
– Pot să te ajut cu ceva? întreb.
– Avem o diplomație pentru că suntem pur și simplu mai deștepți decât ceilalți și gândim cu trei mutări înainte.
– Ai informații care ar putea fi de folos poliției? Dacă nu…
– O, am informații. Am informații despre viața și faptele unui anume Rigmor Mână-Lungă. Și nu numai despre ce face noaptea, ci și despre lucrurile cu care se îndeletnicește în timpul zilei, zice el zâmbind.
Îmi dau seama că mă trag nervos de ureche și las mâna în jos.
– Ce, crezi că ești singurul care poate folosi o dronă de urmărire, domnu’ polițist?
– Sunt scumpe! exclam eu înainte să îmi dau seama.
– Da, iar banii mei de buzunar pe o lună sunt cam cât amărâtul tău de salariu, râde Gerais. Vezi tu, m-am gândit că oricine i-a făcut felul lui Vyan tre’ să aibă bani, nu glumă, ca să cumpere un controlor de joc. Și că n-ar fi de mirare să încerce să cumpere și un polițist. Găsești intermediarul – găsești cumpărătorul. Spre surprinderea mea, am găsit mai mult decât mă așteptam.
Tac. Nu știu ce să spun. Cred că-n sinea mea mai sper, absurd, într-o minune, dar Gerais, ticălosul ăsta cu fața curcubeu, urmașul unui popor de sclavi prăsiți pentru plăcere, nu mă lasă mult timp așa.
– Chiar mă-ntreb: tu cine ești de fapt? Dawood? Sau Rigmor? Acuma ia zi, ai ceva util de raportat sau trebuie să-ți tai plata pe ziua de azi?

*

Răspunsul la întrebarea lui Gerais e simplu: sunt Rigmor. Dawood e doar o mască, un înveliș ce-i permite lui Rigmor să își bage nasul în treburile legii. Nu există nicio întâmplare din trecutul meu, din copilărie sau adolescență, care să mă fi împins pe panta asta a cinismului, ci doar acumularea lentă de-a lungul vieții a convingerii că legea, religia și onoarea sunt un set de reguli pe care cei puternici li-l dau oamenilor obișnuiți ca să-i țină ocupați cât timp ei fac exact ce poftesc.
Umblu furios pe străzi până dimineața, imaginându-mi în câte feluri l-aș putea ucide pe Gerais dacă n-ar fi fiul lui taică-su. Faptul că un puștan năuc mi-a aflat secretul cu atâta ușurință mă face să fiu năpădit de îndoieli. Sunt prins între Gerais, care îmi știe ambele identități și amenință să mi le dea în vileag, și TYrsen, care l-a plătit pe Rigmor să nu-l mai deranjeze. Am o mică marjă care-mi permite să îl cercetez în continuare ca Dawood, dar, dacă vreau să păstrez banii de la el, TYrsen trebuie să dispară.
Acum căile nopții au devenit periculoase. O simplă întrebare pusă cui nu trebuie și TYrsen poate afla că nu m-am ținut de cuvânt. Trebuie să recurg la căile încete și întortocheate ale legii, fără mită, degete rupte și garduri sărite la adăpostul întunericului. În zori revin în apartamentul meu pustiu și mă apuc de cercetat.


Ca urmare a filmulețului erotic cu Gerais, undeva în DeepNet, pe chatroomuri obscure în existența cărora poliția nici nu crede, a avut loc o licitație pentru Faya. Rechinii de ape adânci ai Nomenslei au jucat o partidă de meatpoker în care câștigătorului i s-a acordat un răgaz de trei săptămâni, timp în care ceilalți s-au angajat să nu răpească ei fata. Spre surprinderea mea, câștigător nu e unul dintre regii consacrați ai subteranului, ci steaua în plină ascensiune a traficului cu zahăr, Jaas TYrsen.
Nici nu știam că are bani să-și plătească intrarea în joc. Asta chiar se cheamă obsesie.
Cercetez mai departe, animat de o bănuială. Apartamentul în care locuiesc unchiul și mătușa fetei n-a fost plătit din banii lor. Mi se păruse mie că mobilierul nu prea era de-acolo. L-a plătit o firmă de comerț prin videofon care e deținută de câțiva acționari, printre care o fabrică de produse de bucătărie ieftine, care la rândul ei e deținută de alți acționari, printre care și TYrsen. Mi-l amintesc pe unchiul Fayei zicând: „Ce bărbat de-aici are bani când e tânăr?”
Înțeleg lesne tranzacția: TYrsen a văzut filmulețul și toate izmenelile alea cu oftaturi și gemete i-au plăcut. Și-a dorit fata și a căutat cel mai lejer mod de a o căpăta. Nici n-a fost greu, l-a costat un apartament în zona bună. În schimb, tutorii legali ai fetei au înghițit povestea cu măritișul sau s-au prefăcut că o înghit. Iar Faya… unde-i ea acum? Mai e în viață? Mai e la TYrsen sau individul s-a plictisit și a vândut-o și el? Soarta ei e soarta multor fete de aici și să salvezi una singură e o picătură de apă în ocean.
Dar n-aș vrea să renunț la Dawood și cu atât mai puțin la Rigmor. Așa că trebuie să rezolv pacostea asta de caz.

Îmi târăsc toți informatorii afară din găurile lor și aflu în cele din urmă adresa meduzianului. Degeaba. Când pătrund în apartamentul lui, înarmat cu un mandat de percheziție, a fost deja curățat de orice lucru compromițător. A, hainele-s în continuare în dulapuri, dar nici urmă de documente, iar padul de birou e stricat. Oricum nu mă așteptam să descopăr pe el un mail de la TYrsen cu subiectul: Ia-i gâtul lui Vyan, așa că nu-s cine știe de dezamăgit.
Filez câteva zile locuința lui TYrsen, dar, firește, el bănuiește asta, așa că are grijă să nu-mi dea marfă. N-am suficiente date ca să cer un mandat de interceptare a convorbirilor.
Și-ntr-o dimineață, când trec în revistă ca de obicei rapoartele despre cadavrele descoperite peste noapte, ceva îmi atrage atenția: sex feminin, vârstă aproximativă 17 ani, specia terrano-ridensiană, fără semne particulare. Și fără față și amprente. E moartă de câteva zile. Au găsit-o membrii echipei de reciclare în groapa de gunoi a Nomenslei.
E prea devreme ca să știm cauza morții. Examinez fotografiile. Brațele curate, în schimb înțepături sub inimă. Cineva a încercat s-o resusciteze.
Identificarea ADN o să mai dureze, dar eu n-am nicio îndoială că-i Faya.
– Cred că ar trebui să conlucrăm, îi zic lui Gglouk.

(Următorul episod)

VEZI AICI LISTA COMPLETĂ A EPISOADELOR!

COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. 

Desigur, această povestire este o operă de ficțiune. Autoarea jură că nu și-a vârât în text niciuna dintre cunoștințe și că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Publicitate