RIGMOR c2

continuare

Noua adresă e în Srariffa. Locul celor aflați în ascensiune, dar care n-au ajuns încă sus. În colțul de sus al iGlass-ului, adblockerul îmi semnalează că a blocat 23 de reclame; dac-aș locui aici n-aș beneficia de opțiunea asta, reclamele sunt parte din costul vieții în Srariffa. Un robot gunoier patrulează neobosit pe stradă, adunând până și cel mai mic fir de praf. Stoluri de păsări colorate se învârt ciripind prin văzduh. Ar putea chiar să fie naturale. Clădirea e albă, cu ferestre largi, înconjurată de un parc. Gazon artificial, că nu suntem în cartierul bogătașilor. I.A.-ul clădirii îmi taie calea, dar îi flutur pe dinainte legitimația falsă de detectiv particular pe care Rigmor și-a întocmit-o cu ajutorul unui amic din FTMO cu o preferință accentuată pentru experin dublu rafinat. Detectivul din imagine aduce vag cu Dawood, pentru că nu m-am deranjat să mă deghizez, pieptănându-mi doar părul într-o parte și umflându-mi pungile cu aer din interiorul obrajilor. I.A.-ul verifică la Biroul de Detectivi, dar un alt amic de-al lui Rigmor, șantajat de o amantă, a avut grijă să-i strecoare identitatea în sistem.
Femeia care îmi deschide ușa e înaltă și slabă, cu o gură care nu pare să fi zâmbit de curând și ochi întunecați, sfredelitori. Terrană pură. Caut o umbră de asemănare cu Faya și n-o găsesc.
Când mă recomand ca detectiv particular, femeia se schimbă la față și își împreunează mâinile tremurânde.
– E vorba de Faya? Ați găsit-o? A…
O prind la timp, căci se prelinge în josul ușii. Mai sprijinind-o, mai ducând-o pe sus, o conduc până în salonul cu un întreg perete de sticlă și o ajut să se așeze pe canapea. Mobilierul e de calitate, dar nu nou, cumpărat probabil la mâna a doua, nepotrivit cu clădirea.
– Mushi? răsună o voce de bărbat de undeva din casă. Mushi, cine era?
În ușa salonului se ivește un bărbat care a fost cândva musculos, dar care acum e acoperit de o căptușeală de grăsime.
– Doamnei i s-a făcut rău. Sunt detectiv particular și…
– Faya! exclamă bărbatul pălind și el. Ce-i cu ea? Unde e?
ep2-1a– Asta am fost plătit să aflu, zic eu. Dar ca s-o fac trebuie să știu mai multe despre ea. De exemplu, de ce și dumneavoastră și doamna vă așteptați la ce-i mai rău.
Bărbatul se lasă să cadă pe fotoliu și-și acoperă fața cu mâinile.
– Fata aia, murmură el. Fata aia!
– Cum să nu te aștepți la ce-i mai rău? rostește brusc femeia ridicându-se în capul oaselor. Fuma tot felul de prostii și se întindea cu toți băieții, și asta nu în real, ci de-adevăratelea. I-am zis să se astâmpere și mi-a spus că vrea să încerce băieți din cât mai multe specii, de parcă corciturile astea de pe-aici sunt bune la ceva!
Stă dreaptă și vorbește foarte repede, mișcând nervos din cap.
– Și a mai fost și filmulețul ăla…
– Ce filmuleț? întreb eu.
– Mushi, ești sigură că trebuie să… încearcă s-o întrerupă soțul ei.
– Pe țâțele lui Babur, Ando, știe toată școala! Ce mare secret crezi că mai e?! S-a filmat făcând sex pe viu cu un băiat-caracatiță și băiatul a pus filmulețul în circulație, zice ea întorcându-se către mine. După aia tot ea s-a luat la bătaie cu niște fete de la școală și-a fost suspendată o săptămână.
– Și-atunci ați decis s-o măritați?
– Păi cartea nu-i place, zice bărbatul apăsându-și vârfurile degetelor unele de altele. N-o văd studiind la universitatea din New New York, chiar dac-aș avea bani s-o țin acolo. Ce alt viitor poate să aibă o fată cu sânge amestecat, mai ales în Nomensla?
– Bordelurile, intervine cu amărăciune femeia. Sigur o s-o găsiți acolo!
– Păi chiar prin bordeluri am de gând să caut, zic și-o văd crispându-se. Pețitorul ăla al ei… era un tip mai bătrân, nu?
– Sigur că era mai bătrân, oftează unchiul Fayei. Ce bărbat de-aici are bani când e tânăr?


În următoarele cinci minute eu mă conving că n-o să capăt de la ei numele și adresa potențialului mire și ei se conving că n-are rost să insiste să afle cine m-a angajat. Mă ridic în picioare.
– Pot să văd camera fetei?
Femeia tresare și schimbă o privire consternată cu bărbatul.
– N… nu i-am mobilat o cameră aici. De-abia ne-am mutat și cum nu știm dacă o să se întoarcă…
Din ușă mă întorc pentru ultima dată către femeie:
– Pot să vă întreb ce s-a întâmplat cu părinții ei?
– Sunt morți amândoi. Taică-su era ridensian. Sora mea a murit la naștere.
Contactul sexual dintre terrani și ridensieni e posibil, dar nu-i o idee bună. Deși feromonii ridensieni sunt garanția unei experiențe sexuale ieșite din comun, pe termen lung sunt toxici pentru terrani, iar sarcinile, chiar și cele duse la capăt, se sfârșesc adesea cu decesul mamei și al copilului.
– E o minune faptul că Faya a trăit, zice Mushi de parcă mi-ar fi citit gândurile. E o minune și uite cum își bate joc de ea!

*

Revin în cămăruța de deasupra gangului Inima frântă a mamei și îl transform pe detectiv în Rigmor Mână-Lungă. O injecție subcutanată cu taxol îmi accentuează liniile din jurul gurii și cearcănele de sub ochi, una cu ossifor îmi scoate pomeții în relief. Îmi pieptăn părul pe ochi și aplic spray gri pe câteva șuvițe. Îmi strecor în ureche un aparat auditiv mai mic și mai performant, pe care Dawood nu și l-ar permite din salariul lui de polițist. Iată-mă-s, nici urât, nici frumos, și mai ales neremarcabil.
După ce strivesc degetele cuiva pentru o datorie neplătită (și pierd pariul cu mine însumi, primind banii după doar cea de-a doua unghie smulsă), mă dedic cercetării mele.
– Sunt sigur că am fost cu fata asta, zic în bordelurile cu sex virtual arătând fotografia Fayei. Dar am cam amestecat experin cu praf de stele, cu un coniac terran și cu nu mai știu ce, așa că nu-mi aduc aminte prea bine unde am dat peste ea.
În bordelurile cu sex pe viu unde sunt binecunoscut, vorbesc direct cu șefii. În cele unde nu sunt cunoscut, trec marfa în revistă, prefăcându-mă nemulțumit sau neinteresat. La prima vedere fata nu e aici, deși ar putea fi cu un client. Va trebui să revin.

(Episodul următor.)

VEZI AICI LISTA COMPLETĂ A EPISOADELOR!

COPYRIGHT © 2020 Laura Ciobanu. Materialele și imaginile îi aparțin autoarei. Reproducerea integrală sau parțială a acestora este interzisă fără acordul scris al autoarei și se va pedepsi conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. 

Desigur, această povestire este o operă de ficțiune. Autoarea jură că nu și-a vârât în text niciuna dintre cunoștințe și că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.