♦ Puţine lucruri mă întristează mai tare decât să văd un câine ghemuit pe un covor de frunze uscate, bucurându-se de ultimele raze de soare, când eu ştiu că iarna şi frigul sunt la câteva zile distanţă.

♦ Lucrurile abandonate au o tristeţe a lor, aşa neînsufleţite cum sunt. O maşină care a fost cândva mândria şi bucuria cuiva şi care, acum, neiubită, zace pe marginea trotuarului, ruginind resemnată, fără să i se fi acordat măcar demnitatea cimitirului de maşini.

♦ Cea mai frumoasă imagine a fericirii: o mamă sărind în acelaşi pas cu fetiţa ei, pe trotuar, seara, venind de la cumpărături, ambele râzând de mama focului. (Mai ales după ce am văzut atâţia părinţi indiferenţi sau iritaţi de propriii lor copii).

♦ Or dau eu ipod-ul prea tare, ori chiar s-au mai rărit cerşetorii la metrou, că parcă nu am mai văzut/auzit prea mulţi în ultima vreme.

Publicitate