Lecţia de viaţă
“Frica de moarte face viaţa să nu merite a fi trăită. Face viaţa un fel de moarte vie (…). Face viaţa să se predea morţii, unei morţi viitoare, unui lucru ce nu s-a întâmplat şi aşa desfiinţează scopul întreg şi libertatea de a trăi în timp ce eşti în viaţă. (…)
În timp ce eşti viu, viaţa ar trebui să fie principiul dominant, forţa motrice.
Cât de multe sunt posibile când cineva alege viaţa în loc de moarte, libertatea în loc de frică, dragostea în loc de ură (…).
Îţi dai seama că, dacă ai fi fost mai viu în viaţa ta, iar nu panicat şi temător, lucrurile ar fi fost mult mai suportabile şi, de fapt, minunate”. – Ben Okri, În Arcadia
Adrian spus,
iulie 29, 2008 la 9:35 pm
chiar ma gandeam da’ nu-mi iesea decat paralizie. Acuma parca e mai bine. Parca. (dar mai multi de parca dau Parce)
dreamingjewel spus,
iulie 29, 2008 la 9:43 pm
Ei, nu face stânga-mprejur, rămâi la un singur parcă şi eşti pe drumul cel bun. Lasă-le pe doamnele întreite în pace (nu în Parce, da?)
E bine să mai dai peste câte un citat din ăsta care să te scuture niţel.
Balin Feri spus,
decembrie 14, 2008 la 12:15 am
Viaţa cu ale ei, moartea la fel. Deocamdată sunt viu şi am suficiente la care să mă gândesc cât să nu simt nevoia unei încercări de a ghici ce va fi după moarte. Oricum nu am şanse şi prefer să spun că…voi vedea. Dacă mu e nimic, asta e, dacă e ceva măcar voi fi deja în cunoştiinţă de cauză şi voi putea lua astfel deciziile.
…nu-i înţeleg pe cei care lasă viaţa cunoscută de dragul drumului în beznă…
dreamingjewel spus,
decembrie 14, 2008 la 6:04 pm
Păi da, dar după cum o să vezi din ultima postare pe care am făcut-o, uneori nu te poţi împiedica să nu te gândeşti la asta. Merge cumva mână în mână cu ipohondria de care vorbeam.