03.06.09
Cum m-a făcut Capucino să mă fac de râs
El este cel despre care de obicei nu auziţi, fiindcă Hoţoaica este cea care face toate prostiile. Capucino este motanul meu birmanez, cu cei mai frumoşi ochi albaştri din lume, cu blana asortată cochet la numele pe care îl poartă. Are o pată de culoare albă drept în vârful cozii şi un canin spart. Veterinarul zice că are cam 9 ani. Nu ştiu mai bine, pentru că nu l-am avut de pui. L-am căpătat acum câţiva ani, când stăpână-sa l-a gonit pe scara blocului şi când mi-a fost adus de o prietenă, exasperată de repetatele mele tentative de a-i ademeni propriul ei motan birmanez în geantă, ori de câte ori mă duceam în vizită. Capucino este foarte curat, nemaipomenit de liniştit (în general) şi extrem de tandru. Îi place să se urce pe diverse dulapuri şi apoi să miaune până vin eu să îl iau în braţe şi să îl dau jos.
Bun, acesta este unul dintre personaje. Pe celălalt îl ştiţi: sunt eu.
Ei bine, anul trecut îmi cumpărasem o conservă de pateu de nisetru sau alt peşte d-ăsta de fiţe. Am mâncat-o eu în linişte dar n-am fost prea atentă cu cutia. Ca urmare, când am ajuns din nou în bucătărie, Capucino şedea liniştit pe masă şi se lingea cu aplicaţie pe bot, după ce hăpăise uleiul din cutie şi rămăşiţele de pateu care pluteau în el. M-a umflat râsul când l-am văzut ce satisfăcut arăta, i-am urat poftă bună şi mi-am văzut de ale mele. Pentru destul de puţin timp, fiindcă am remarcat, cu îngrijorare, cum motanul meu, din ce în ce mai nervos, se tot lingea pe bot, din ce în ce mai insistent, apoi pe labele din faţă, apoi din nou pe bot.
După două ore, în pragul isteriei, dădeam buzna în cabinetul veterinar, convinsă că animalul s-a intoxicat cu conserva. (Eu, pe de altă parte, mă simţeam bine, mulţumesc de întrebare). Doctoriţa, evident, când a auzit de conservă mi-a zis că oxizii din conservă în reacţie cu metalul şi nuştiu ce şi mă rog, deci, în fine, putea să fie ceva grav şi trebuia să aduc animalul la control.
M-am dus acasă, am făcut nişte greco-romane cu Capucino care nu voia să stea în geanta cu care îl transportam la veterinar. Între timp mi-am cumpărat cuşcă dar atunci n-o aveam şi treburile decurgeau astfel: cu o mână înhăţam ditamai animalul, care se zbătea ca un ghem de şerpi, cu alta ţineam geanta ca să pot să îl îndes în ea şi cu cea de-a treia dădeam să închid fermoarul genţii, ocazie cu care observam că nu am decât două mâini. Buuun. Am îndesat motanul în pisicobuz şi hait cu el la medic.
Tipa îl scoate din geantă – că după ce acasă nu voia să intre, aici nu voia să iasă, logic – şi îl pune pe masă. Aflu, cu această ocazie, şi vă spun şi vouă, că dacă pupilele pisicii reacţionează la lumină, atunci nu e intoxicaţie.
Ce avea, atunci? Păi ce să aibă, nimic! Numai că pateul de peşte mirosea, evident, foarte puternic, iar motanul, dând să se spele pe bot, îşi întinsese uleiul pe labele din faţă, apoi şi pe piept, şi, cu cât mirosea mai puternic, cu atât încerca mai insistent să se spele şi cu cât se spăla mai insistent întindea uleiul şi mai tare pe blană. Şi, evident, mirosea şi mai puternic.
Lucru de care mi-aş fi putut da şi eu seama dacă n-aş avea rinită cronică, din care cauză simţul mirosului îmi este serios afectat. Ceea ce este o binecuvântare vara la metrou dar, iată, nu şi în cazul relatat aici.
Cred că au râs veterinarii de mine o lună.
Buuun. Deci aşa m-am făcut eu de râs din cauza lui Capucino. Voi cum v-aţi făcut de râs de dragul animăluţelor voastre? Că doar n-oi fi eu singura pisicopată…
01.05.09
Mai bine motan decât bărbat…
Capucino a intrat pe blogul teroristei şi a citit articolul despre motaneitate. A meditat profund asupra lui şi apoi m-a anunţat solemn că e mai bine să fii motan decât bărbat. Pentru că:
1. Nu trebuie să îţi iei un job ca să îţi întreţii familia. Nu eşti obligat de normele sociale să avansezi ierarhic.
2. Poţi să obţii casă şi masă de la o femeie fără să treci drept gigolo.
3. E drept că n-arăţi ca Brad Pitt dar nici nu ţi-ai dori. Dacă ai avea pielea atât de golaşă ţi-ar fi al naibii de frig!
4. Poţi să te porţi ca un pisoiaş până la bătrâneţe şi toată lumea va spune că eşti adorabil, nu că eşti ridicol şi ar fi cazul să te maturizezi.
5. Poţi să torci şi să te răsfeţi fără să ţi se spună că eşti “fetiţă”.
6. Nu ai standarde de masculinitate.
7. Nu ai impotenţă şi nici ejaculare precoce.
8. Nu cheleşti.
9. “Ele” nu se află în căutare de relaţii stabile. Nu există teste de paternitate, nici pensie alimentară.
10. Nu trebuie să o scoţi în oraş sau să îi faci conversaţie ca să ajungi unde doreşti.
11. După, poţi să adormi, poţi să pleci razna, fără să îţi pese de postludiu, că pe ea poate s-o mângîie şi stăpână-sa.
12. Nu trebuie să preiei nimic din responsabilităţile gospodăriei. Cel mult să ştergi praful cu coada…
13. Nu trebuie să dormi pe canapea pentru că ai uitat de ziua ei sau pentru că nu i-ai cumpărat cadoul potrivit.
14. Nu bei alcool. Deci nu te îmbeţi. Deci nu ai nici mahmureli, nici scandal acasă.
15. Pe tine stăpâna nu o să te certe nici pentru că umbli cu altele, nici pentru că nu spui o vorbă şi nu asculţi niciodată. Nici nu o să o doară capul ori de câte ori vrei tu atenţie. Spre deosebire de bărbaţi, tu poţi să o îmbunezi pur şi simplu cerând să fii mângâiat, fără să te trezeşti taxat drept un porc egoist.
Cum şi Hoţoaica a decretat că e mai bine să fii pisică decât femeie eu mă simt ca o categorie defavorizată în propria mea casă! Cred că săptămâna asta o să le pretind tratament preferenţial.
12.04.08
Cum faci două pisici să ţină două diete separate
Greu frate! Greu! Nu ştiu pisicile cum s-or simţi dar pe mine încercarea asta m-a epuizat fizic şi psihic!
L-am dus pe Capucino la analize şi am aflat că are insuficienţă renală şi trebuie să mănânce numai mâncare specială. Hoţoaica în schimb trebuie să mănânce hrană light, pentru pisici castrate. Până acum, bestiile mâncau împreună, că pentru un motan bătrân hrana light este bună. Acum însă, cum trebuie să mănânce fiecare mâncarea lui, vieţile noastre s-au complicat. Ca urrmare, când vin seara de la muncă se petrec următoarele lucruri:
- Bestiile mă aşteaptă pe hol flămânde, că acuma nu pot să le mai las mâncarea la îndemână.
- Mă iau din uşă cu un cor de miorlăituri sfâşietoare şi pline de reproş.
- Eu îmi dau jos haina şi mă apuc să le hrănesc: o duc pe Hoţoaica în bucătărie şi îi dau de mâncare. Ea adulmecă mâncarea şi se uită la mine. Eu mă întorc, îl înhaţ pe Capucino, care s-a înfiinţat şi el, îl duc în dormitor, închid uşa şi îi dau de mâncare.
- Capucino se apucă să mănânce. Hoţoaica se apucă să miaune şi să râcâie de cealaltă parte a uşii.
- Eu ies şi îi zic: “Treci şi mănâncă”, arătând cu degetul către bucătărie. Ea porneşte. Se întoarce să se uite la mine. Eu repet. Se duce în bucătărie şi adulmecă mâncarea. Iar se uită la mine. Ia o gură-două fără chef şi pleacă.
- Eu fug în dormitor, închid rapid uşa după mine ca să nu intre bestia mică. Verific dacă măgarul mare de motan a mâncat. De obicei, constat că a luat trei înghiţituri şi acum stă pe calorifer. Ascund mâncarea şi deschid uşa.
- Hoţoaica intră fuga, căutând mâncarea lui Capucino. N-o găseşte şi e dezorientată. Între timp, eu fug în bucătărie şi ascund şi mâncarea ei, să nu dea Capucino de ea.
- În sfârşit, pot să mă odihnesc şi eu.
- Peste o jumătate de oră, bestiile vin la mine, mieunând cu reproş. Le e foame. Totul se reia.
Pisicile mele sunt de părere că le complic viaţa inutil!
11.19.08
Iarna clar nu-i ca vara!
Pisicuţa mea, Hoţoaica, este de părere că iarna nu-i ca vara. Bun, asta ştim cu toţii de mult dar Hoţoaica are numai doi ani şi abia acum a realizat. Problema este că ea se aşteaptă, nu ştiu de ce, ca eu să fac ceva în privinţa asta…
Obişnuită să stea vara pe balcon de la prima geană de lumină şi să pândească păsările, miaună de dimineaţă să îi dau drumul afară. Eu, îndatoritoare şi sadică, îi deschid uşa de la balcon. Hoţoaica iese, face trei paşi, după care frigul îşi croieşte în sfârşit drum prin blana ei deasă. Se întoarce în casă, se uită la mine cu reproş şi se suie direct pe calorifer.
- Oamenii sunt ciudaţi, îşi dă ea cu părerea în timp ce îşi încălzeşte burtica. Fac cald în casă iarna dar nu au găsit nicio soluţie să facă puţină căldură afară. Unde e încălzirea aia globală când ai nevoie de ea?
Eu îi atrag atenţia că încălzirea globală este ceva de rău şi că ea există, pentru că am citit eu în presă că se topesc gheţarii şi în Antarctica se produc schimbări climatice ireversibile.
- Degeaba se topesc gheţarii dacă mie îmi îngheaţă urechiuşele, mi se plânge ea.
- Dar iubito, îi zic eu, dacă se face cald la pol, poate că vrăbiuţele or să plece să trăiască acolo, pentru că, spre deosebire de pisici, focile nu mănâncă vrăbiuţe.
Cu asta am pus-o pe gânduri, pentru că ea speră că o să prindă într-o zi o vrăbiuţă dar că, data viitoare, eu n-o să mai fiu acasă ca s-o împiedic s-o mănânce. Se pune poponeţ şi îşi scarpină urechiuşa cu picioruşul din spate. (Asta e cam cum ne-am scărpina noi în cap). Apoi găseşte:
- Da dacă se face cald la pol atunci focile… începe ea triumfătoare.
La faza asta, Capucino, care doarme până mai târziu, crapă un ochi, se uită la noi şi ne întreabă dacă pe el îl apucă aşa vorbitul când noi două dormim. I-aş zice că, întrucât e primul la culcare şi ultimul la sculare, atunci când noi două dormim el nu poate vorbi decât cel mult în somn. Dar îl las în pace, că e cam bolnăvior şi nu vreau să îl mai stresez şi eu.
10.30.08
Motanul meu este un lord
Capucino este de părere că o pisică este, prin definiţie, aristocrată şi că deci el, ca motan, este un lord.
De unde şi imperturbabilitatea sa de zi cu zi, toleranţa pe care o arată faţă de Hoţoaica, modul calm în care îşi impune agenda sa în două puncte (1. somn şi 2. mângâiat) peste a mea – adică ce dacă eu am de lucru dacă el vrea să îmi stea în braţe şi ce dacă vreau să fac patul când el are chef să mai doarmă -
- şi, mai nou, ideea că oasele de pui mi se cuvin mie, iar copanul lui.
Aşa se face că, eu având de lucru acasă şi uitând din grabă pe masa din bucătărie farfuria cu oasele dar şi cu un copan încă întreg, domnia sa s-a gândit să îl fure din farfurie şi să se înfrupte în linişte pe covor. A naibii bestie, nu putea să fure nişte oase! Trebuia să îl ia pe ăla cu carne!
Şi nici măcar nu l-a mâncat, numai l-a gustat, pentru că lorzii nu se îndoapă, ei degustă!
Probabil o fi convins acum că a mâncat vânat (=orice fel de mâncare care nu ţi s-a pus în farfurie şi pe care l-ai obţinut prin acte de bravură).
