Şedinţă la bloc (II)

08 Iun 2011 5 comentarii

by dreamingjewel in Domnul Balaurexu, Poveşti pentru oameni mici şi mijlocii Etichete:DOMNUL BALAUREXU

(continuare)

L-am pupat pe Capucino pe năsuc şi i-am zis că bate câmpii şi că mai avem mulţi ani de petrecut împreună, ceea ce ştim amândoi că e o minciună, dar tot ne-a făcut să ne simţim mai bine.

- Bun, deci să concluzionăm, a cerut preşedintele. Trei persoane sau una singură?

- Staţi aşa, a intervenit vecinul meu de palier. Staţi s-o luăm logic. Deci, s-a întors el către domnul Balaurexu, la numărătoare avem trei capete? Avem. Acuma, funcţionează ele independent unul de altul?

- Eu…

- … gândesc …

- … cu toate trei.

- Dar, dacă printr-o întâmplare nefericită şi absolut, dar absolut regretabilă – şi pe care n-o dorim, a adăugat vecinul repede -  aţi pierde vreun cap, asta v-ar afecta ăăăă, funcţiile intelectuale?

- Adică propui…

- … să-mi tai două capete…

- … băi eroule? s-a enervat Domnul Balaurexu.

- Vă aflaţi în eroare, preastimate domn, a zis vecinul, aranjându-şi nervos ochelarii pe nas. Voiam doar să stabilim dacă funcţiile cerebrale ăăă…

- Am avut…

- … şapte…

-… capete, a precizat Domnul Balaurexu.

- Ăăă, condoleanţe pentru pppierderea… ăăă, adică…, s-a fâstâcit vecinul.

- Da de unde…

- … nu-i nicio pierdere…

- … aşa se întâmplă la balauri…

- … îşi pierd din capete cu vârsta…

- … face parte din procesul…

- … de maturizare.

- Credeam că se întâmplă din cauza lui Făt Frumos, a zis tipul cu mobilierul, în ceea ce eu am apreciat a fi o tentativă de sinucidere.

În mod bizar însă, Domnul Balaurexu nu s-a enervat, ci ne-a explicat foarte calm că aşa cum noi tăiem crăcile uscate ale copacilor şi balaurii îi lasă uneori pe feţifrumoşi să le taie capetele nefolositoare.

- Cred că tot ce ştiam noi din basme este greşit, i-am şoptit eu lui Capucino.

- Da, mi-a răspuns el, ăsta vorbeşte de Feţi Frumoşi de parcă ar fi un soi de gunoieri. Treaba asta trebuie investigată mai târziu.

Între timp, comitetul de bloc îşi vedea de ale lui, deloc preocupat de misterele mitologiei.

- Şi cam când ar urma să, ăăăă, continuaţi procesul, se interesa preşedintele.

Sub privirea aspră a Domnului Balaurexu s-a adăpostit din nou în dosul tăvii de inox, precizând:

- Întreb în chestiunea numărului de persoane, atâta tot.

- Nu am de gând…

- … să mai pierd vreunul…

- …ar însemna…

- …să nu mai pot citi…

- …decât o carte…

- … odată.

- Ţi-am zis eu că ăştia care trăiesc cu nasul în cărţi sunt imaturi, mi-a spus Capucino cu subînţeles. Ia uite ce bine vă potriviţi, că nici tu n-ai minte nici cât un pisoiaş câteodată.

Ca să nu mă cert cu motanul în văzul vecinilor,  i-am replicat muşcându-l de ureche.

- Daţi-mi voie, a intervenit iar vecinul de palier. Da’ capetele astea sunt toate la fel sau au personalităţi diferite? s-a interesat el.

- Nu au personalităţi diferite…

- … au numai…

- … funcţii complementare.

- Ăsta din stânga e bun la organizare, a zis capul din mijloc,

- … ăla din mijloc le are cu matematica, a adăugat capul din dreapta,

- … iar cel din dreapta e cu cărţile, manuscrisele şi alte hârţoage.

- Aaaa, ce tareee, s-a minunat Mariana de la zece. Ăsta e ca un soi de comitet de bloc într-unul singur.

- Nu numai comitet de bloc, dar şi comisie de cenzori, a fost de acord vecinul de la şapte.

- Şi administrator, n-auzi că le are cu matematica şi cu hârţoagele, a zis vecinul cu mobilierul.

- Da, ia uite!

- Şi fiind o singură persoană nici nu trebuie să îi plătim atâtea indemnizaţii!

- Aş vrea io să văd cine ar mai sparge geamul de la intrare pentru a şasea oară dacă am avea aşa un preşedinte!

- Şi cine ar avea curajul să întârzie cu întreţinerea!

- Păi da, că pe vremuri aveau de plătit câte o domniţă întreagă şi nu cârtea nimeni, plăteau, nu ca acuma, de se adună restanţele!

Şi uite-aşa, până să ne dezmeticim noi bine, îl votaseră pe Domnul Balaurexu drept preşedinte (capul din stânga), administrator (capul din dreapta) şi comisie de cenzori (capul din mijloc), în timp ce fostul preşedinte şi administratorul se furişau în lift, aruncându-ne uitături negre.

- Bravo, vecine, i-am zis după ce mulţimea entuziasmată s-a dus la ciorbiţa şi grătărelul ei de prânz. Ia uite că ai intrat în rândul lumii.

- Mă-ntreb cum o să-şi dea ordine lui însuşi, a comentat Capucino.

- Ei, s-a roşit domnul Balaurexu, o să fie…

- … conducere colegială…

- Voi să tăceţi, a intervenit capul din stânga, că eu sunt preşedinte!