11.05.09
Întrebare de blondă
Ştim toţi vorba aia cu şobolanii care părăsesc corabia ce se scufundă. O şi folosim cu mare voluptate şi cu un dispreţ implicit la adresa celor pe care îi comparăm cu şobolanii în cauză. Dar eu nu pricep un lucru: unde se duc şobolanii care părăsesc corabia ce se scufundă, că în jur e numai apă?
lavinicamitu spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:37 am
lavinicamitu spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:38 am
*pana ajung la mal…daca nu e prea departe malul…
jsam spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:42 am
măi, când puneți câte-o întrebare…
șobolanii sunt buni înotători și cu un instinct de supraviețuire foarte puternic (că de-aia au părăsit corabia). cred că supraviețuitorii vor ajunge pe prima limbă de uscat. sau a doua, nu știu cum stau cu simțul orientării. cei care nu vor fi apucat să atingă țărmul vor îmbolnăvi rechinii de rabie.
no, acuma am la ce să mă gândesc toată ziua (pe sistemul “întoarce pagina”)
MBadragan spus,
noiembrie 5, 2009 la 12:38 pm
Sa nu uitam inca o chestie. O corabie care se scufunda trage tot dupa ea. Asa ca a ramine pe corabie ar fi moarte sigura pe cind parasirea la timp mai lasa o sansa.
Apoi soarecii, de toate natiile, au un instinct incredibil de conservare a speciei (mai dezvoltat decit la majoritatea celorlalte animale). Asa ca nu conteaza citi mor in incercarea de a ajunge la mal, important este sa ajunga citiva si sa infiinteze o colonie noua.
Apropos de supravietuirea speciei, stiati ca la sobolani exista degustatori de mincare? Unii care se sacrifica si maninca primii. Ceilalti asteapta un timp si daca aia nu mor, maninca si ei. Motiv pentru care otrava de sobolani nu prea functioneaza atunci cind ai de’a face cu o colonie intreaga.
Si da, sint niste inotatori extraordinari, pot parcurge distante impresionante.
Alas spus,
noiembrie 5, 2009 la 12:41 pm
Pentru sobolanii la adresa carora folosim expresia malul e mereu aproape. Mai mult, voi fi destui care sa le arunce si colaci de salvare ca sa nu se inece ca tiganu’ la mal. Adicatelea e preferabil un sobolan deghizat unui tigan la vedere.
dreamingjewel spus,
noiembrie 5, 2009 la 1:28 pm
@ lavinicamitu
Ei, ştiu şi eu că şobolanii pot să înoate, mă întrebam numai către ce direcţie şi cum ştiu ei unde e malul. Căci a fugi de pe o corabie care se scufundă ca să te trezeşti în aceeaşi mare în care se scufundă corabie e ca şi cum ai da din lac în puţ.
@ jsam
Asta explică de ce era aşa indispus rechinul ăla din “Fălci”.
@MBadragan
Asta îmi aduce aminte de comparaţia dintre oameni şi şobolani din “Cel mai iubit dintre pământeni”, în care şobolanii ieşeau mai bine decât oamenii.
@ Alas
Deci şobolanii reali sunt mai scuzabili decât echivalentul lor metaforic.
Alas spus,
noiembrie 5, 2009 la 3:48 pm
Mie mi-a adus aminte de “Despre oameni si soareci”, desi total offtopic.
dreamingjewel spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:43 pm
Uite, acest Steinbeck nu l-am citit, deşi îmi place autorul.
lavinicamitu spus,
noiembrie 5, 2009 la 5:29 pm
“stiu sa inoate” era metaforic…:)…Uneori este mai simplu sa iesi din put decat din lac…
dreamingjewel spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:43 pm
Mai ales dacă puţul e secat şi nu ai în ce să te îneci…
robin spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:55 pm
Sobolanii nu inoata spre mal, ci spre alta corabie.
Unii au ghinion, ii ia in clontz cite un pescarus. Sau in coltzi un rechin.
dreamingjewel spus,
noiembrie 6, 2009 la 4:25 pm
Cred că ghinionul e de ambele părţi.
Rhetta Marx spus,
noiembrie 6, 2009 la 11:50 pm
Auăleu, babelor, da’ una nu s-ar fi documentat. Fiecare vorbeşte cum o taie capul, de parcă n-aţi avea internetul în faţa ochilor.
Aşa că tot eu trebuie să vă zic, de parcă n-aş avea nimic mai bun de făcut – o beţie, ceva de fumat – că recordul de înot la şobolanii normali este 400 de metri. Şobolanii norvegieni înoată chiar 600 de metri.
Scrie aici:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/4356980.stm
Se zice “mersi”, da?
dreamingjewel spus,
noiembrie 7, 2009 la 12:46 am
Păi când să mai am timp să mă documentez, doamna Rhetta, că sunt aşa ocupată zilele astea:
- de trei zile fugăresc instalatorul cu polonicul în mână, ceea ce a băgat în el o sfântă groază, dat fiind că eu habar nu am să gătesc şi deci sunt periculoasă când pun mâna pe polonic.
- în afară de asta, m-am mai uitat ostil la nişte inşi pe stradă – nu ştiu de ce, dar păreau vinovaţi de ceva, aşa că or şti ei mai bine.
- am făcut un soi de woodoo cu nişte unii de la TV care m-au enervat teribil (după clasicul sistem “voodoo-vă-n gât de boi”)
- şi am făcut schimb de energii negative cu computerul de la serviciu care nu voia să funcţioneze – şi care, perfid, a încercat să mă stranguleze cu cabul de Internet când am rămas numai noi doi în birou.
Pe lângă astea, mai găsesc timp să îmi pun şi întrebări profunde, cum e asta de aici. Când naiba să mă mai documentez?
Aşa că mulţumesc de lămuriri!
jsam spus,
noiembrie 9, 2009 la 6:46 pm
Mersi, tanti Marx. Da’ nu-i posibil ca apa să fie atât de sărată încât subiecții academicei dezbateri să poată pluti pur și simplu, purtați de curent? Da’ dacă se agață de vreo bucată de scândură, ceva? Ori poate observăm o involuție a speciei; poate pe vremea când existau corăbii erau și șobolanii înotatori mai rezistenți? Cărei specii de șobolan îi aparține recordul?
Vă “mersi” anticipat.
Rhetta Marx spus,
noiembrie 10, 2009 la 5:21 am
Tinere jsam, îmi plac posibilităţile şi supoziţiile expuse de tine. Da, involuţia speciei este posibilă şi un gând frumos.
Cât despre specia căreia îi aparţine recordul… n-a fost uşor să aflu. Internetul n-a vrut să-mi zică nimic, nici enciclopediile din casă. În cele din urmă l-am sunat pe maiorul Bennett, de la CIA. O cunoştinţă mai veche, n-are rost să povestesc aici în ce împrejurări ne-am întâlnit prima dată. I-am amintit că îmi este dator o favoare. “Te sun în cinci minute”, a zis. Am mâncat o gumă de mestecat, Peste cinci minute a sunat telefonul. “Şobolanul Van Deusen, numele ştiinţific rattus vandeuseni”, a zis Bennett. “Mersi”, am răspuns.
Sper că eşti mulţumit.
dreamingjewel spus,
noiembrie 10, 2009 la 1:14 pm
Cât despre chestia cu marea şi sarea, cred că asta funcţionează doar pe Marea Moartă dar, pe de altă parte, dacă acolo nu se scufundă nimic, nu se scufundă nici corăbiile.