11.04.09
Cum nu am făcut eu o faptă bună
Riscul când îţi scoţi ipod-ul din urechi este ca realitatea să te muşte de nas în moduri pe care altminteri le-ai fi evitat. Venind eu către birou azi, fără fondul muzical obişnuit, aud nişte scâncete ascuţite şi disperate, chiar la colţul străzii. Când mă uit, dau peste o sacoşă agitată în care se aflau, judecând după un vârf de codiţă cafenie pătată cu alb ce se iţea afară, nişte pui de câine.
Niciodată toamna nu fu mai urâtă sufletului nostru amărât de moarte…
Ei bine, era cât pe ce să încep să plâng, ditamai uoama ce sunt (căci eu, când sunt rea, sunt foarte a dracului dar sunt alte împrejurări în care sunt o mămăligă) însă mi-am zis că adulţii nu plâng, ei rezolvă problemele. (Frumoasă maximă, păcat că nu-i ea chiar adevărată dar o s-o reţin spre folosinţă!)
În conformitate cu noul adevăr fals de-abia descoperit, am gonit până la serviciu, am lăsat sacoşele şi geanta, am aruncat un ochi pe Internet să văd dacă singura fundaţie al cărei nume mi-l aminteam primeşte animale, nu doar le oferă spre adopţie, nu m-am dumirit, am înşfăcat vajnic umbrela, căci turna cu găleata, şi fugi înapoi! În total, nu mai mult de cinci minute.
În aceste cinci minute, la colţul unei străzi nu prea circulate se adunaseră nu mai puţin de cinci persoane puse pe fapte bune, care examinau căţeii (erau doi) discutând despre faptul că trebuie hrăniţi cu biberonul un timp. Pe unul l-a luat o mamă cu copil, iar pe altul o puştoaică de liceu. Fericiţi să se simtă luaţi în braţe, căţeluşii tăcuseră.
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!
Şi uite aşa nu am făcut eu o faptă bună dar le mulţumesc celor care au făcut-o în locul meu şi le doresc să nu ajungă niciodată în viaţă atât de indiferenţi încât să treacă pe lângă nişte căţei aruncaţi în ploaie fără să le pese. S-ar putea să fie o urare de rău asta, că nesimţiţii sigur au vieţi mai senine, dar eu mi-o menţin!
Aseară, când am plecat acasă, am trecut pe lângă punga care adăpostise căţeii, uitată pe trotuar. Era o pungă de la Humanitas. Bunul gust al libertăţii, pare-se, nu face întotdeauna casă bună cu compasiunea.
ipo spus,
noiembrie 5, 2009 la 12:01 pm
Parca erai “a cat person”.
La subiect, totusi. Ciudat, cateodata suntem mai impresionati de un pui de animal, decat de un copil care cerseste in metrou. Omul e o specie stranie…
Vero spus,
noiembrie 5, 2009 la 12:14 pm
Eu zic că un pui abandonat e întotdeauna impresionant, fie el pisică, sau câine, sau om… Numai că pe puiul de om (copilul cerşetor) nu poţi să-l iei pur şi simplu acasă…
dreamingjewel spus,
noiembrie 5, 2009 la 1:16 pm
Puii abandonaţi de animale nu au şansa să supavieţuiască dacă nu i-a adunat cineva de pe stradă. Copilul care cerşeşte în metrou are de obicei în spate nişte părinţi care l-au trimis la cerşit sau nişte patroni care l-au trimis la cerşit. Nu are o viaţă nemaipomenit de fericită dar nu se află într-un pericol direct de exterminare fizică (deşi cei care îl trimit acolo contează pe faptul că noi credem asta).
În plus, cum zice şi Vero, legea nu îţi permite să iei pur şi simplu un copil acasă, cum ai lua un pui de pisică sau de câine.
Mai mult, eu nu pot să nu mă gândesc că acest copil căruia azi îi dau bani este hăndrălăul care mâine o să încerce să-mi fure geanta. Parcă nu-mi vine să-mi finanţez viitorul jefuitor, ce zici?
ipo spus,
noiembrie 5, 2009 la 1:33 pm
Nu ma refeream la dat bani la cersetori. Ma refeream strict la impactul emotional. Eu, cel putin, parca sunt mai afectat de imaginea celor 2 catei din punga, decat de imaginea unui copil vai de capul lui.
Eu ma consum cateodata cu matza ca si cum ar fi copilul meu.
dreamingjewel spus,
noiembrie 5, 2009 la 11:46 pm
Păi copii cerşind în metrou am tot văzut şi creierul uman, ca strategie de protecţie, se blindează şi nu se mai lasă impresionat. Dar eu căţei în pungă ieri am văzut prima oară.
Când o să ai copii, o să te consumi cu ei mai rău decât cu mâţa, fii sigur. Altminteri, e normal să te ataşezi de un animal pe care îl îngrijeşti zilnic, mai ales când e un animal interactiv (adică unul care îşi stabileşte o relaţie cu tine).