http://dreamingjewel.wordpress.com/2008/08/27/lacul-cu-nuferi/ Too cool to play cool Sat, 14 Nov 2009 19:35:05 +0000 http://wordpress.com/ hourly 1 http://dreamingjewel.wordpress.com/2008/08/27/lacul-cu-nuferi/#comment-513 Ecologicomice « Dreaming Jewel Thu, 11 Sep 2008 14:39:04 +0000 http://dreamingjewel.wordpress.com/?p=433#comment-513 [...] Monolog. Pe lacul Bicaz. Unde s-a rezolvat problema nuferilor, în sensul că sunt de plastic. [...] [...] Monolog. Pe lacul Bicaz. Unde s-a rezolvat problema nuferilor, în sensul că sunt de plastic. [...]

]]> http://dreamingjewel.wordpress.com/2008/08/27/lacul-cu-nuferi/#comment-357 dreamingjewel Thu, 28 Aug 2008 15:42:31 +0000 http://dreamingjewel.wordpress.com/?p=433#comment-357 Păi cum a cărat-o până acolo plină, să o care înapoi dar goală. Eu aşa fac. Şi aş vrea să fac şi altceva decât să mă plâng de situaţie dar nu ştiu ce. Prin "ceva" vreau să zic ceva care să îi facă pe oameni să nu se mai poarte aşa. Dar habar nu am ce ar fi aia? Păi cum a cărat-o până acolo plină, să o care înapoi dar goală. Eu aşa fac. Şi aş vrea să fac şi altceva decât să mă plâng de situaţie dar nu ştiu ce. Prin “ceva” vreau să zic ceva care să îi facă pe oameni să nu se mai poarte aşa. Dar habar nu am ce ar fi aia?

]]> http://dreamingjewel.wordpress.com/2008/08/27/lacul-cu-nuferi/#comment-355 eddy Thu, 28 Aug 2008 12:46:03 +0000 http://dreamingjewel.wordpress.com/?p=433#comment-355 Din păcate meteahna asta a omului modern, şi nu mă refer numai la poporul nostru dulce şi suav, de a-şi marca cu insistenţă prezenţa prin orice mijloace în mijlocul naturii nu pare a avea vre-o dată o soluţie. Ne plângem de politicieni, de legi proaste şi ţară de rahat, dar când vine vorbe de un minim bun simţ ne băgăm degetele în fund şi scuipăm tot ce ne înconjoară. Pun pariu ca dacă l-ai vedea pe unul care aruncă o sticlă in mijlocul pădurii şi i-ai atrage atenţia, ţi-ar răspunde cu nonşalanţă: "Păi unde vrei să o arunc?". Există prea multă indolenţă. Din păcate meteahna asta a omului modern, şi nu mă refer numai la poporul nostru dulce şi suav, de a-şi marca cu insistenţă prezenţa prin orice mijloace în mijlocul naturii nu pare a avea vre-o dată o soluţie. Ne plângem de politicieni, de legi proaste şi ţară de rahat, dar când vine vorbe de un minim bun simţ ne băgăm degetele în fund şi scuipăm tot ce ne înconjoară. Pun pariu ca dacă l-ai vedea pe unul care aruncă o sticlă in mijlocul pădurii şi i-ai atrage atenţia, ţi-ar răspunde cu nonşalanţă: “Păi unde vrei să o arunc?”. Există prea multă indolenţă.

]]>