Pentru că, înafară de mama, ai fost singura fiinţă cu adevărat bună pe care am cunoscut-o, fără nicio umbră de răutate sau meschinărie în toată făptura sau felul tău de a fi

Pentru că, în ciuda durerii şi suferinţei cu care viaţa te-a încercat nu doar odată, ai reuşit să fii totdeauna luminoasă, generoasă şi optimistă

Pentru felul cum renunţai întotdeauna la tine pentru alţii, ca un act de la sine înţeles, fără să trâmbiţezi în patru vânturi

Pentru că, deşi ne-am cunoscut prea puţin timp, am reuşit să comunicăm sincer şi profund

Pentru momentele în care am stat în bucătăria mea făcându-mi griji pentru tine şi ştiind că nu te pot ajuta

Pentru momentele în care nu mi-am făcut griji pentru tine, pentru că lucrurile păreau să se rezolve fără mine

Pentru că te-am pierdut din vedere şi te-am lăsat să te pierzi

Pentru că m-ai pierdut din vedere şi m-ai lăsat să mă pierd dar nu m-ai uitat

Pentru ceea ce am fi putut să fim dacă ne-am fi acordat timp

Pentru că ai încercat să mă ajuţi deşi nu îţi cerusem ajutorul, iar tu însăţi erai într-o situaţie mult mai grea

Pentru că ai făcut-o fără să te gândeşti, pur şi simplu fiindcă nu era în firea ta să fi făcut altfel

Pentru că nu am bănuit, nici eu, nici tu, că ne vedeam pentru ultima oară

Pentru că “- Ai un şal frumos” “- E din India” nu ţin nici pe departe loc de adio

Pentru că nu ştiam că o să mori

Pentru că nu credeai că o să mori

Pentru că nu există cuvinte potrivite, oricum, ca să îţi iei rămas bun de la cineva care moare la 29 de ani

Pentru că nu ţi-am spus niciodată ce cred despre tine dar sper că ştiai

Pentru că nu o să uit niciodată unde eram şi ce făceam în ziua când mi s-a anunţat moartea ta

Pentru că salcia de lângă mormântul tău îşi legăna crengile ca şi cum ar fi vrut să ne mângâie şi pentru că, după înmormântarea ta, a plouat torenţial, ca şi cum cerul ar fi plâns în hohote

Pentru că exemplul şi amintirea ta m-au schimbat, chiar după ce nu ai mai fost

Pentru că sunt o fiinţă mai bună şi mai atentă la ceilalţi datorită ţie

Pentru că atunci când sunt meschină îmi amintesc de tine şi mă ruşinez

Pentru felul în care ai fi putut să înfrumuseţezi vieţile tuturor dacă ai mai fi fost aici

Nu te-am uitat, deşi au trecut trei ani

Şi, în măsura în care o urmă din noi mai dăinuie pe pământ atâta vreme cât nu suntem uitaţi, vei dăinui cât zilele mele, pentru că mereu o să îmi amintesc de tine.