Pentru că, înafară de mama, ai fost singura fiinţă cu adevărat bună pe care am cunoscut-o, fără nicio umbră de răutate sau meschinărie în toată făptura sau felul tău de a fi

Pentru că, în ciuda durerii şi suferinţei cu care viaţa te-a încercat nu doar odată, ai reuşit să fii totdeauna luminoasă, generoasă şi optimistă

Pentru felul cum renunţai întotdeauna la tine pentru alţii, ca un act de la sine înţeles, fără să trâmbiţezi în patru vânturi

Pentru că, deşi ne-am cunoscut prea puţin timp, am reuşit să comunicăm sincer şi profund

Pentru momentele în care am stat în bucătăria mea făcându-mi griji pentru tine şi ştiind că nu te pot ajuta

Pentru momentele în care nu mi-am făcut griji pentru tine, pentru că lucrurile păreau să se rezolve fără mine

Pentru că te-am pierdut din vedere şi te-am lăsat să te pierzi

Pentru că m-ai pierdut din vedere şi m-ai lăsat să mă pierd dar nu m-ai uitat

Pentru ceea ce am fi putut să fim dacă ne-am fi acordat timp Read the rest of this entry »