Idioţenia sâcâitoare şi paranoia agresivă sunt două chestii nasoale. Şi mai nasol este când acestea se combină într-o singură persoană, iar aceasta este lăsată să umble în libertate pe străzi, după cum se va vedea imediat.

Am ieşit vineri seara în Cişmigiu cu o prietenă, la o bere (bon, ca să fiu sinceră, la două beri per cap de muiere – slăbuţ de altfel). La plecare, fix după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, mă trezesc cu un individ care încerca să îmi zică ceva, în mod insistent. Iniţial, îi dau “Ignore”. Moftangiul insistă. Eu dau din nou “Ignore”. Mitocanul, nimic! Eu mă gândesc că poate mă cred eu prea divă (ceea ce nu sunt) şi că tipul o fi având nevoie de vreo informaţie. Scot căştile din urechi şi coate-goale îmi zice: “Auzi, nu mai ieşi cu fata aia”. WTF?! Man, e imposibil ca unul ca tine să o cunoască pe amica mea şi oricum eu nu îmi aleg prietenele din categoria nefrecventabilă. Eu şi prietenele mele suntem disperant de banale. Deci hai să îţi propun o schemă: eu îmi pun căştile pe urechi, tu dispari şi uităm amândoi că ne-am întâlnit vreodată.
Noooo! Mangafaua insistă. Eu îl huşui ca pe muşte. Caiafa mi se pune înainte, îmi flutură prin faţa ochilor o legitimaţie care putea să fie a lui Goguţă Pârcălabul sau a lui Ulea Spătarul, pentru că la lumina felinarelor nu se vedea nimic şi, în final, mă înhaţă de braţ.
Întrucât pshiopatologia, adică felul în care oamenii se ţăcănesc, mă fascinează în general, probabil aş fi ascultat ce zicea şi povestea ar fi fost şi mai amuzantă, dacă:

a) idiotul nu mi s-ar fi pus în cale,

ă) nu m-ar fi apucat de braţ (!!!!!!!!!WTF! cum naiba pui mâna pe mine aşa cu nonşalanţă, de parcă ne-am fi futut trei ani şi-o vară! De proprietate privată ai auzit?)

k) nu mi-ar fi zis ceva care începea cu “Ascultă, măi fată!” (Fată mă-ta, dar fată numai idioţi ca tine!)

ţ) şi să nu fi fost 21.30, oră după care eu devin paranoică.

El a zis ceva din care am auzit doar cuvintele “urât㔺i “curvă” raportate la prietena mea, care nu e nici una nici alta, iar eu i-am zis ceva legat de raporturile pe care poate să le aibă fie cu mă-sa, fie cu rudele ei răposate, că mă enervasem atât de tare încât nu îmi mai aduc aminte detaliile exacte.
Aşa că acuma mă întreb şi eu de una singură: ce dracu a fost asta?!

Nişte bravi bărbaţi de sex masculin treceau şi ei pe stradă cu diverse treburi, câte unul, câte doi dar niciunul nu s-a gândit că ar putea să mă ajute (dacă nu îi iau în calcul pe ăia doi care s-au dat la o parte ca să-mi facă loc să trec după ce m-am răţoit la Neamu lu Muie). Mă rog, nici nu mă aşteptam la altceva, doar consemnez fenomenul.